UPDATES 21 MAI 2012

UPDATES 1 APRILIE 2012

Desigur, spălarea infractorului Andronic Dorin cel aducător de bani furați, om atât de prețios pentru baronii PD și y compris clanul Vasile Ilie – Valeriana Ilie et Co, nu se putea face numai prin Valeriana Ilie, soția președintelui de partid Vasile Ilie.

…………………………………………………………………………………………………………..

La data de 16 septembrie pe blogul meu, care este o instituţie onestă şi serioasă a libertăţii,a  bunei credinţe şi a vocii civice şi etice, am început publicarea analizei şi a  rezultatelor anchetei jurnalistice pe marginea Cazului Vasile Ilie – Monstrul Politic de la Suceava. Rând pe rând, updatările care au urmat până recent (în cursul lunilor septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie), au scos la iveală date şi fapte incontestabile, file din dosarele abuziv ţesute de reţeaua de crimă organizată din Justiţia românească cu comandă Politică, personaje ce se numără între victimele (unele decedate, altele încă luptând cu Fiara) – victime ale acestui monstru şi ale acoliţii săi care au îngenuncheat Justiţia şi Politica românescă – , plus numele magistraţilor  a căror corupţie şi fărădelege zădărnicesc eforturile a mii de români care mai speră, pentru ţara lor, o democraţie autentică şi un stat de drept puternic, un prezent suportabil precum şi un viitor al speranţei.

Analizele au la bază cazul concret al Dosarului 3353 / 1998 (Art. 215, 281, Cod penal) Tribunalul Suceava, care a stat la baza spălării de către Mafia Românească politico-juridică a infractorului Andronic Dorin (vezi Marele Dosar al acestui veritabil Holocaust Juridic-Politic care se află actualmente la Arhiva Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a fost semnalat deja la DNA, autorităţile române şi străine competente, partidele principale de la Putere şi Opoziţie, ambasadele din România, CEDO, ONU, UE).

Autorii acestor combinaţii de corupţie, trafic de influenţă, abuz de putere, favorizarea infractorului, asociere în vederea săvârşirii de fapte penale etc., care s-au soldat cu spălarea  infractorului Andronic Dorin sunt: Vasile Ilie, fostul preşedinte PD la vremea aceea şi actual vicepreşedinte PDL Suceava şi vicepreşedinte al CJ, Valeriana Ilie soţia primului şi judecătoarea care l-a achitat abuziv pe Andronic (vezi  Sentinţa penale nr. 86/ 16 iunie 1999, din Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. 3353/ 1998 (Art. 215, 231) Cod penal), deşi existau conflictele evidente de interese (infractorul era juristul Partidului Democrat, unde soţul era preşedinte şi amic cu AD), şi acoliţi clienţi ai PD: Vasile Mandici fostul procuror şef al Tribunalului Suceava la vremea faptelor, actual Procuror General Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Aurel Curcă ex-Preşedinte al Tribunalului Suceava, Ioan Ursărescu ex-Decan al Baroului Suceava, col. Victor Tauciuc etc.

VASILE ILIE – MĂŞTILE FIAREI ŞI  CHIPUL RĂULUI POLITIC SUPREM: ÎNALTĂ CORUPŢIE DE PARTID PD ŞI DE STAT, CARE SUBMINEAZĂ INTERESELE NAŢIONALE ALE ROMÂNIEI.

VASILE ILIE – UNUL DIN CAPII REŢELEI DE CRIMĂ ORGANIZATĂ CU GULERE ALBE DIN JUSTIŢIA  CU COMANDĂ POLITICĂ, CE DISTRUGE STATUL DE DREPT ŞI COMPROMITE ROMÂNIA ÎN OCHII PROPRIILOR CETĂŢENI ŞI PE PLAN INTERNAŢIONAL.

Pe durata a 12 ani cât a durat spălarea infractorului Andronic Dorin pe teritoriul României – unde achitarea abuzivă de la Suceava a fost urmată de numeroase strămutări, recuzări de complete de judecată, invocări de excepţii de neconstituţionalitate şi alte tactici de tragere de timp – REAUA CREDINŢĂ, REAUA VOINŢĂ, CORUPŢIA, SOLIDARIZAREA ÎN FAVORIZAREA INFRACTORULUI AU CARACTERIZAT INVARIABIL TOŢI MAGISTRAŢII DE LA INSTANŢELE TRIBUNALELOR SUCEAVA, TÂRGU MUREŞ, BACĂU, BUCUREŞTI, ALE CURŢILOR DR APEL SUCEAVA, TÂRGU MUREŞ, BACĂU, BUCUREŞTI, ALE CURŢII SUPREME, ALE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE, DEOARECE NICIUNUL DIN ZECILE DE MAGISTRAŢI NU S-A OPUS EXCESULUI PROCEDURAL ŞI  NU A RESPECTAT LEGEA ŞI CONVENŢIA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI SEMNATĂ DE ROMÂNIA CARE ASIGURA PĂRŢILOR DREPTUL AL O JUDECATĂ ECHITABILĂ.

În acest sens, şi Preşedintele Traian Băsescu al României a subliniat în vara lui 2011 că Justiţia românească este cea care a făcut cel mai mult rău României, între toate justiţiile din UE.

După eliberarea din arest a lui Andronic şi achitarea sa de către soţii Ilie, se ajunge la impunerea lui Andronic, care continua să fie judecat în stare de libertate şi nu manifestase niciun gest de bunăcredinţă faţă de lege şi victime, pe listele pentru Parlamentul României ale PD, de către chiar Preşedintele PD Vasile Ilie. !!! Monstrul politic Vasile Ilie dorea să trimită un infractor, Andronic Dorin, în Parlamentul României şi, pentru aceasta, se folosise de toate pârghiile Înaltei Corupţii de Partid şi de Stat, CĂLCÂND PE CADAVRE, PENTRU CĂ VICTIMELE LUI ANDRONIC DORIN AU FOST EFECTIV JEFUITE DE ACEST BANDIT ŞI DE ACOLIŢII LUI LA FAPTE BANDITEŞTI, ACOLIŢI DIN REŢEAUA DE CRIMĂ ORGANIZATĂ CU GULERE ALBE DIN JUSTIŢIE ŞI POLITICĂ DIRIJATĂ DE VASILE ILIE!! (Vezi toate detaliile incluse în ancheta jurnalistică, dosarul şi faptele).

Printre victimele lui Andronic Dorin NUMAI DIN ACEST DOSAR (pentru că MAI EXISTĂ MULTE ALTE DOSARE CONTRA LUI ANDRONIC DORIN, MEREU TĂINUITE ŞI TERGIVERSATE DE PARCHET ŞI DE INSTANŢELE ROMÂNEŞTI) se numără:

ALEXA ODARCA

LAVRIC SILVIU – decedat

BOTUŞAN DOINA

ANGELA FURTUNĂ

MIHAI UNGURAŞU – decedat

IAHOLNIC COSLAC MARIANA – decedat

ŞTEFAN ADUMITROAIE – decedat

MARKO IMPEX SRL

ALEXANDRESCU CONSTANTIN

ANDRIEŞ MIRCEA IONEL

SUPRIMAREA VICTIMELOR ŞI MARTORILOR CONTINUĂ, DE CĂTRE AUTORII ACESTUI MASACRU AL JUSTIŢIEI ŞI DREPTĂŢII, AUTORII OCUPÂND POZIŢII DE FRUNTE :

- ANDRONIC DORIN A DEVENIT AVOCAT ŞI A CANDIDAT DE PATRU ORI PENTRU PARLAMENT ŞI PREŞEDINŢIE,

- VASILE ILIE ESTE VICEPREŞEDINTE PDL SUCEAVA ŞI VICEPREŞEDINTE CJ DEŞI ESTE CAPUL MAFIEI

- VASILE MANDICI ESTE PROCUROR GENERAL AL PARCHETULUI CURŢII DE APEL SUCEAVA

-VALERIANA ILIE ESTE ACUM NOTAR (EXISTĂ MARTORI DESPRE FRAUDA CARE A PRECEDAT ACEASTĂ CALITATE, CĂCI ACEASTĂ DOAMNĂ ESTE OM DE BAZĂ AL MAFIEI AMINTITE)

Ancheta jurnalistică şi deconstruirea unui caz de corupţie gravă, începute aici pe 16 septembrie sub titlul MONSTRUL POLITIC DE LA SUCEAVA: VASILE ILIE  sunt departe de a se fi finalizat. Este vorba despre un caz emblematic de corupţie şi de ruinare a statului de drept, tipic pentru lumea românească actuală, care cuprinde detalii culese cu acribie dintr-un dosar la fel de tipic de spălare a unui infractor periculos printr-o “procedură standard” efectuată cu concursul reţelelor de crimă organizată cu gulere albe din Justiţia română şi din Înalta politică românească.

Valeriana Ilie şi Vasile Ilie au demonstrat fără tăgadă tuturor că nu respectă nici Legea, nici Justiţia, nici Cetăţeanul, nici Statul de drept.

Vasile ILie si Valeriana Ilie – monstrii politici de la Suceava 3

Vasile Ilie – Monstrul politic de la Suceava 1

MONSTRUL POLITIC DE LA SUCEAVA –

MONSTRUL POLITIC DE LA SUCEAVA –

VASILE ILIE

UN CAZ DE ÎNALTĂ CORUPȚIE POLITICĂ ȘI DE STAT. EXPUNERE PE SCURT.

PROVINCIILE ROMÂNEȘTI SUNT CONDUSE DE GRUPURI POLITICE INSTITUITE CA GRUPURI DE CRIMĂ ORGANIZATĂ

Într-o emisune recentă ( v. aici http://www.youtube.com/watch?v=hYF4WNTckyE si aici http://www.youtube.com/watch?v=2UTJmvw4WD4) dedicată eşecurilor şcolii româneşti , am pomenit în trecere despre câteva cauze. Una dintre ele este certamente contactul prea facil al copiilor noştri cu monştrii politici care erodează încet şi sigur speranţele românilor. Despre unul dintre ei, în cele ce urmează.

Anamneza bolilor de bază ale animalului politic diabolic

Dacă ceva este cu adevărat important la începutul campaniei electorale din România, apoi aceasta este curăţenia generală în partide, aşa încât cetăţenii să devină mai vigilenţi şi selectivi cu oamenii pe care îi trimit să le reprezinte propriile interese, pe banii statului român. Iar curăţenia generală în partide ar trebui să înceapă cu monştrii politici care au distrus, până azi, şi credibilitatea politică, şi eficienţa acţiunii, şi speranţele cetăţenilor. Un astfel de monstru politic este, la Suceava, Vasile Ilie. În prezent lider PD-L, dar de profesie heterodoctrinar, la nimereală şi la plesneală. Vasile Ilie este tipul emblematic de traseist odios şi de escroc politic român, dar şi de exponent al criminalităţii cu gulere albe din Justiţia cu comandă politică, o veritabilă căpuşă bugetivoră care sfidează de douăzeci de ani încoace Constituţia ţării, legile şi deontolgia demnităţilor publice, făcând parte din mafia care a distrus România, căci nu a încetat niciodată să conducă partide şi să deţină funcţii înalte. A migrat pe la toate partidele convenabile intereselor sale personale, între care PD, PSD, acum la PD-L, şi totuşi, deşi acest comportament trădează lipsa de autentică doctrină, de conștiință sau de fidelitate, Vasile Ilie a reuşit să convingă şi să înşele mereu electoratul sucevean, şi să pice mereu « în cărţi ». De-a lungul timpului, a deţinut diverse funcţii de partid şi de stat : viceprimar al municipiului Suceava, vicepreşedinte al Consiliului Judetean Suceava în perioada 1992-1996 şi apoi prefect al judeţului ; părăseşte PD în favoarea PSD pe 13 ianuarie 2003 (când tot el îşi declară public profesiunea de credinţă :„Sunt un social democrat, şi singurul partid social democrat din România ce se apropie de valorile social-democraţiei moderne, europene, este PSD“ (v. Curierul naţional, 13 ianuarie 2003)), Fost preşedinte al organizaţiei judeţene a PD Suceava până în 2001, migrează apoi la PD-L şi devine, din 2010, unul din cei 10 vicepreşedinţi ai PD-L Suceava, precum şi vicepreşedinte al Consiliului Judeţan Suceava. Este interesant de aflat cum îl resimt actualii sau foştii colegi de partid(e) pe acest parazit ideologic şi histrion fără scrupule, platit din bani publici. Oameni ca el fac diferența dintre stilurile politice din Capitală și din provincie. Dacă la București, prezența presei de elită și a ambasadelor străine mai temperează clanurile mafiote, în provincie cetățenii sunt la mâna bandiților oficiali, dacă nu au noroc de lideri onești.

Soţul – preşedinte de partid plus soţia – judecătoare : reţeta crimei organizate din Justiţia română

Vasile Ilie este un politician demn de Cartea Recordurilor, dacă această enciclopedie mondială ar premia şi infractorii, şi criminalii. Recordul absolut, pentru România şi pentru Uniunea Europeană, pe care îl deţine politicianul Vasile Ilie, este acela de a-şi fi folosit în mod direct nu numai relaţiile, electoratul minţit şi conexiunile, ci chiar soţia (desigur, prin consimţământ mutual), pentru a face trafic de influenţă şi carieră politică. Poate că şi bani, dacă e să analizăm accelerarea averii lor personale. Valeriana Ilie, ex-judecătoare la Tribunalul din Suceava până în anul 1999, apoi, peste noapte, notară în Suceava, nu s-a autorecuzat în judecarea, achitarea şi spălarea cel puţin a unui cunoscut infractor de rang local şi naţional, Andronic Dorin, coleg de partid cu soţii Ilie, în PD, la vremea când soţul doamnei judecătoare era chiar preşedinte al PD Suceava. Infractorul notoriu de la vremea aceea, Andronic Dorin, era, în acei ani, un membru marcant al PD Suceava, juristul PD Suceava precum şi prieten şi om de casă al soţilor Vasile şi Valeriana Ilie. Nimic din toate acestea, însă, nu au contat pentru judecătoarea Valeriana Ilie, aşa încât doamna judecătoare să se autorecuze în judecarea cauzei ce tocmai îi fusese ca misiune de lucru pedistă, la fel cum ar fi făcut orice judecător onest dintr-o ţară unde se respectă statul de drept şi drepturile omului şi cetăţeanului. Astfel, în şedinţa publică din 16 iunie 1999, conform Sentinţei penale nr. 86/ 16 iunie 1999, din Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. 3353/ 1998 (Art. 215, 231, Cod penal), în ciuda faptului că infractorul Andronic Dorin – ce fusese arestat anterior, pentru o lună de zile, pentru multiple înşelăciuni săvârşite în formă continuă şi calificată, precum şi pentru exercitarea fără drept a unei profesii, calitate în care ţepuise zeci de cetăţeni români – le era coleg de partid şi prieten intim, judecătoarea Valeriana Ilie prezidează senină completul de judecată, îl achită pe infractor, deşi, la acea dată, codul penal nu prevedea pentru acele fapte decât pedeapsa de condamnare, fie cu executare, fie cu suspendare. De autorecuzare, nici nu auzise!

Valeriana Ilie şi Vasile Ilie au demonstrat fără tăgadă tuturor că nu respectă nici Legea, nici Justiţia, nici Cetăţeanul, nici Statul de drept.

După pronunţarea sentinţei penale nr. 86, dată în mod nelegitim și abuziv de o judecătoare care nu avea dreptul să se pronunțe – fiind în relații intime politice cu făptuitorul -, am protestat, inclusiv în presa națională, media audio/vizuale, pentru aceasta gravă încălcare a legilor şi transformarea Justiţiei într-un club mafiot de partid al PD, club « prezidat » împotriva legii de către un om politic, preşedintele PD Suceava,Vasile Ilie, preşedinţii secţiilor, ca şi soţia judecătoare, Valeriana Ilie, cerând anchetarea pentru trafic de influenţă a judecătoarei de către organismul de investigare a corupţiei, înfiinţat la vremea aceea pe lângă Consiliul Judeţean Suceava.

Urmarea acestor acţiuni legale şi democratice ale victimelor a fost…nu aplicarea legii, ci persecutarea tot a victimelor acestui cuplu infracţional format pe de o parte din Andronic Dorin, autorul înşelăciunilor multiple, iar de cealaltă parte, în tandem, din Vasile Ilie şi judecătoarea coruptă Valeriana Ilie ; au urmat strămutările repetate de dosar, invocarea de multiple excepţii de neconstituţionalitate, recuzări de complete de judecată, aşa încât procesul justiţiar a fost batjocorit timp de 12 ani, la care s-au mai adăugat încă trei…şi aşa mai departe. Între timp, câteva victime (cinci) ale lui Andronic Dorin înşelate în dosar au decedat (numiţii Unguraşu, Coslac, Adumitroaie, Lavric), iar Justiţia română, prin mâna judecătoarei Valeriana Ilie şi a soţului Vasile Ilie, a reuşit să încalce grosolan dreptul victimelor la o judecată echitabilă, încălcând în mod vădit prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului, nu numai Constituția și legile românești. Pe durata acestui proces nu a existat niciun judecător român care să se opună efectiv excesului procedural, iar acest lucru e valabil la toate instanţele pe unde a fost plimbat acest dosar de către mafia politică Ilie-scă, ținta fiind tragerea de timp și prescrierea pedepsei penale. Este, de aceea, îndreptăţită concluzia generală privind dezastrul şi ticăloşia sistemului politic-justiţiar românesc. Mecanismul prin care Justiția română spală infractori este bine descris de acest caz și de monstruosul cuplu Ilie.

Mii de victime ale abuzurilor din Justiţia română îşi obţin drepturile la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, după ce sunt victime ale Justiției române. Statul român și cetăţenii români, iară nu judecătorii canalii, plătesc din greu fapte grave de corupţie precum aceea descrisă mai sus, comisă în formă calificată de un preşedinte de partid, Vasile Ilie, şi soţia judecătoare implicată direct în spălare de infractori, Valeriana Ilie. Recent, însuşi preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a afirmat public, după bila neagră acordată României de către Europa în vara 2011, că « nicio justiţie europeană nu a făcut atâta rău ţării sale cum a făcut, României, Justiţia română ».

De ce este Vasile Ilie un monstru politic perfect

Toate partidele trebuie să-şi facă ordine în curte, măturând aceşti monştri politici de pe harta propriilor interese de partid. Politica românească are nevoie de însănătoşire, pentru că adesea ticăloşia ei găunoasă de azi ne costă scump, ca naţie. Eșecul Justiției a condus la marea criză morală care ucide lent și sigur populația ajunsă la capătul răbdării.

De ce este Vasile Ilie un monstru politic perfect ? Pentru că, în ticăloşia sa, acest lider a demonstrat că nu are ţară, nu are mamă, nu are tată, nu are partid, nu are lege, nu are neam, iar, la o adică, dacă îşi trimite cu bună ştiinţă chiar nevasta judecătoare în puşcărie pentru abuz şi corupţie, nu suferă prea mult. Omul Vasile Ilie nu există de fapt, aşa cum nu există nici cetăţeanul onorabil, nici politicianul decent care să merite banii și învestirea cu încredere din partea românilor. Un astfel de personaj profund morbid pentru societate deţine de ani de zile funcţii mari în partide şi în administraţie, conducând după bunul plac instituţiile de stat şi alungând specialiştii şi oamenii de bunăcredinţă, dar înconjurându-se numai de canalii. Oare preşedintele Gheorghe Flutur al PD-L Suceava şi al Consiliului Judeţean Suceava se simte bine în această companie dubioasă ? Nu numai culoarea brandului vizual trebuie schimbată, la o adică, în politică, ci mai ales calitatea oamenilor, competenţa şi bunacredinţă.

FIIND DEOSEBIT DE GRAV, CAZUL VASILE ILIE – MONSTRUL POLITIC DE LA SUCEAVA – A AJUNS ACUM ÎN PRESA INTERNAŢIONALĂ:

“http://www.romaniantimes.com/index.php/angela-furtuna/549-triada-infractor-politician-magistrat-mafia-oligarhica.html

Atunci când domnia sa a declarat, la Curtea Europeană, că nu există o altă Justiţie care să fi făcut mai mult rău ţării sale decât Justiţia Română, Traian Băsescu ştia că, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, zeci de mii de dosare româneşti dau dreptate majorităţii cetăţenilor români care se judecă cu statul român tocmai din cauza abuzurilor comise de magistraţi în Justiţia Română, din cauza politizării sistemului mafiot, din cauza corupţiei magistraţilor, din cauza traficului de influenţă de care se servesc de ani de zile, sub toate guvernările ante- şi post-aderare, reţelele de crimă organizată formate din triada infractori-politicieni-magistraţi de la toate nivelurile şi din toate bazinele.

Unul din cazurile tipice de înaltă corupţie juridică şi de stat cu comandă politică a pus stăpânire de mai bine de 15 ani pe bazinul politic pedist, apoi pesedist, finalmente pedelist de la Suceava. El se numeşte, indiferent de masca politică adoptată conjunctural, Vasile Ilie, şi este unul din monştrii emblematici ai politicii româneşti prostituţionale, un produs tipic al tranziţiei, caracterizat prin următorii parametri de funcţionare: traseismul de partid nesancţionat de lege sau de elitele guvernoare şi orientat numai înspre scopurile personale de menţinere a controlului oligarhic şi puterii bine retribuite din bani publici ; dezvoltarea unei Caracatiţe transpartinice şi trans-instituţionale mafiote omnipotente care şi-a subordonat în timp statul de drept, inclusiv justiţia şi serviciile, poliţia şi resursele locale, în bloc ; nu în ultimul rând, folosirea fără limite a resurselor infracţionale drept subterană de alimentare a cadrelor parlamentare, marionete ce fac parte din această veritabilă Cupolă a privilegiilor suprastatale, ce lovesc în interesle româneşti şi subminează valorile democraţiei.

Anamneza bolilor de bază ale animalului politic diabolic

Dacă ceva este cu adevărat important la începutul campaniei electorale din România, apoi aceasta este curăţenia generală în partide, aşa încât cetăţenii să devină mai vigilenţi şi selectivi cu oamenii pe care îi trimit să le reprezinte propriile interese, pe banii statului român. Iar curăţenia generală în partide ar trebui să înceapă cu monştrii politici care au distrus, până azi, şi credibilitatea politică, şi eficienţa acţiunii, şi speranţele cetăţenilor. Un astfel de monstru politic este, la Suceava, Vasile Ilie. În prezent lider PD-L, dar de profesie heterodoctrinar, la nimereală şi la plesneală. Vasile Ilie este tipul emblematic de traseist odios şi de escroc politic român, dar şi de exponent al criminalităţii cu gulere albe din Justiţia cu comandă politică, o veritabilă căpuşă bugetivoră care sfidează de douăzeci de ani încoace Constituţia ţării, legile şi deontolgia demnităţilor publice, făcând parte din mafia care a distrus România, căci nu a încetat niciodată să conducă partide şi să deţină funcţii înalte. A migrat pe la toate partidele convenabile intereselor sale personale, între care PD, PSD, acum la PD-L, şi totuşi, deşi acest comportament trădează lipsa de autentică doctrină, de conștiință sau de fidelitate, Vasile Ilie a reuşit să convingă şi să înşele mereu electoratul sucevean, şi să pice mereu « în cărţi ». De-a lungul timpului, a deţinut diverse funcţii de partid şi de stat : viceprimar al municipiului Suceava, vicepreşedinte al Consiliului Judetean Suceava în perioada 1992-1996 şi apoi prefect al judeţului ; părăseşte PD în favoarea PSD pe 13 ianuarie 2003 (când tot el îşi declară public profesiunea de credinţă :„Sunt un social democrat, şi singurul partid social democrat din România ce se apropie de valorile social-democraţiei moderne, europene, este PSD“ (v. Curierul naţional, 13 ianuarie 2003)). Fost preşedinte al organizaţiei judeţene a PD Suceava până în 2001, migrează apoi la PD-L şi devine, din 2010, unul din cei 10 vicepreşedinţi ai PD-L Suceava, precum şi vicepreşedinte al Consiliului Judeţan Suceava. Oameni ca el fac diferența dintre stilurile politice din Capitală și din provincie. Dacă la București, prezența presei de elită și a ambasadelor străine mai temperează clanurile mafiote, în provincie cetățenii sunt la mâna bandiților oficiali, dacă nu au noroc de lideri onești.

Soţul – preşedinte de partid, plus soţia – judecătoare : reţeta crimei organizate din Justiţia română

Vasile Ilie este un politician demn de Cartea Recordurilor, dacă această enciclopedie mondială ar premia şi infractorii, şi criminalii. Recordul absolut, pentru România şi pentru Uniunea Europeană, pe care îl deţine politicianul Vasile Ilie, este acela de a-şi fi folosit în mod direct nu numai relaţiile, electoratul minţit şi conexiunile, ci chiar soţia (desigur, prin consimţământ mutual), pentru a face trafic de influenţă şi carieră politică. Poate că şi bani, dacă e să analizăm accelerarea averii lor personale. Valeriana Ilie, ex-judecătoare la Tribunalul din Suceava până în anul 1999, apoi, peste noapte, în condiţii dubioase, notară în Suceava, nu s-a autorecuzat în judecarea, achitarea şi spălarea cel puţin a unui cunoscut infractor de rang local şi naţional, Andronic Dorin, coleg de partid cu soţii Ilie, în PD, la vremea când soţul doamnei judecătoare era chiar preşedinte al PD Suceava. Infractorul notoriu de la vremea aceea, Andronic Dorin, era, în acei ani, un membru marcant al PD Suceava, juristul PD Suceava precum şi prieten şi om de casă al soţilor Vasile şi Valeriana Ilie. Nimic din toate acestea, însă, nu au contat pentru judecătoarea Valeriana Ilie, aşa încât doamna judecătoare să se autorecuze în judecarea cauzei ce tocmai îi fusese dată ca misiune de lucru cu acoperire pedistă. Astfel, în şedinţa publică din 16 iunie 1999, conform Sentinţei penale nr. 86/ 16 iunie 1999, din Tribunalul Suceava, în Dosarul nr. 3353/ 1998 (Art. 215, 231, Cod penal), în ciuda faptului că infractorul Andronic Dorin le era coleg de partid şi prieten intim – Andronic fusese arestat anterior, pentru o lună de zile, pentru multiple înşelăciuni săvârşite în formă continuată şi calificată, precum şi pentru exercitarea fără drept a unei profesii, calitate în care ţepuise zeci de cetăţeni români –, judecătoarea Valeriana Ilie prezidează senină completul de judecată, îl achită pe infractor, deşi, la acea dată, codul penal nu prevedea pentru acele fapte de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave decât pedeapsa de condamnare, fie cu executare, fie cu suspendare.

Valeriana Ilie şi Vasile Ilie au demonstrat fără tăgadă tuturor că nu respectă nici Legea, nici Justiţia, nici Cetăţeanul, nici Statul de drept. Au avut complici locali de partid : Mandici Vasile, Procurorul şef al Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, Aurel Curcă, Preşedintele Tribunalului Suceava şi Ioan Ursărescu, Decanul Baroului de Suceava, plus alte zeci de magistraţi din toate Parchetele şi Instanţele româneşti pe unde a fost plimbat acest dosar în anii – 12 ! – care au urmat în cursul Operaţiunii de spălare a infractorului pedist Andronic de către amicul său Ilie (Târgu Mureş – Tribunal şi Curte de Apel –, Bacău – Tribunal şi Curte de Apel –, din nou Suceava – Tribunal şi Curte de Apel –, Bucureşti – Tribunal şi Curte de Apel – , Cuirtea Constituţională de României (invocarea a cinci excepţii de neconstituţionale aiuritoare de către complicii lui Vasile Ilie), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, finalmente, după ce în ultima clipă infractorul este totuşi condamnat, decide în mod aberant să caseze toate deciziile instanţelor româneşti acumulate în 12 ani de mascaradă de judecată şi să returneze dosarul pentru refacerea Rechizitoriului la Parchet şi Poliţia locală ! Autorul acestui holocaust jsutiţiar este procurorul Vasile Mandici, şeful Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava şi bun amic al Preşedintelui PD Vasile Ilie, care creease din start vulnerabilitatea maximă a acestui dosar, alocându-i din start un procuror foarte tânăr, fără competenţă juridică pentru un astfel de caz, care avea să fie contestat la finalul celor 12 ani de proces…Detalii se găsesc expuse în actele date publicităţii, confrom legii :

http://angela2008furtuna.wordpress.com/2011/09/17/monstrul-politic-de-la-suceava-vasile-ilie-inalta-coruptie-politica-si-de-stat-updates/

Clubul mafiot politico-justiţiar

După pronunţarea sentinţei penale nr. 86, dată în mod nelegitim și abuziv de judecătoarea Valeriana Ilie, care nu avea dreptul să se pronunțe – fiind în relații intime politice cu făptuitorul -, am protestat, încă din 1999, inclusiv în presa națională, media audio-vizuale, pentru aceasta gravă încălcare a legilor şi transformarea Justiţiei într-un club mafiot de partid al PD, club « prezidat » împotriva legii de către un om politic, preşedintele PD Suceava de la acea dată,Vasile Ilie, preşedinţii secţiilor, ca şi soţia judecătoare, Valeriana Ilie, cerând anchetarea pentru trafic de influenţă a judecătoarei Ilie de către organismul de investigare a corupţiei, înfiinţat la vremea aceea pe lângă Consiliul Judeţean Suceava. Niciodată acea anchetă nu a avut loc.

Urmarea acestor acţiuni legale şi democratice ale victimelor a fost nu aplicarea legii, ci persecutarea tot a victimelor acestui cuplu infracţional format pe de o parte din Andronic Dorin, autorul înşelăciunilor multiple, iar de cealaltă parte, în tandem, din Vasile Ilie şi judecătoarea coruptă Valeriana Ilie ; au urmat strămutările repetate de dosar, invocarea de multiple excepţii de neconstituţionalitate, recuzări de complete de judecată, aşa încât procesul justiţiar a fost batjocorit timp de 12 ani, la care s-au mai adăugat încă trei…şi aşa mai departe. Între timp, Justiţia română, prin mâna judecătoarei Valeriana Ilie şi a soţului Vasile Ilie, a reuşit să încalce grosolan dreptul victimelor la o judecată echitabilă, încălcând în mod vădit prevederile Curții Europene a Drepturilor Omului, nu numai Constituția și legile românești. Pe durata acestui proces nu a existat niciun judecător român care să se opună efectiv excesului procedural, iar acest lucru e valabil la toate instanţele pe unde a fost plimbat acest dosar de către mafia politică Ilie-scă, ținta fiind tragerea de timp și prescrierea pedepsei penale. Este, de aceea, îndreptăţită concluzia generală privind dezastrul şi ticăloşia sistemului politic-justiţiar românesc. Mecanismul prin care Justiția română spală infractori este bine descris de acest caz și de monstruosul cuplu Ilie.

Mii de victime ale abuzurilor din Justiţia română îşi obţin drepturile la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, după ce sunt victime ale Justiției române. Statul român și cetăţenii români, iară nu judecătorii vinovaţi de abuzuri, plătesc din greu fapte grave de corupţie precum aceea descrisă mai sus, comisă în formă calificată de un preşedinte de partid, Vasile Ilie, şi soţia judecătoare implicată direct în spălare de infractori, Valeriana Ilie.

Infractorul Andronic Dorin, după ce a fost achitat de soţia Valeriana Ilie a preşedintelui de partid Vasile Ilie, este impus de către aceştia pe listele PD pentru Parlamentul României

Au existat, în toţi aceşti ani, nenumărate presiuni prin care Vasile Ilie, împreună cu acoliţii magistraţi şi interlopi, precum şi complicii din partid şi din Consiliul Judeţean Suceava, au pus la cale suprimarea mea, prin metode teroriste. Scopurile lor au fost acelea de a masca faptele personale grave din trecutul lor, pe care le-am denunţat mai sus. Un act de banditism de stat : după ce infractorii ne-au jefuit în anii 90 (numărul victimelor este foarte mare), îţi iau casa şi se bucură de averea ta, urmăresc apoi în mod diabolic să te elimine fizic. Între timp, după jafurile de acest tip comise în anii 90, aceste căpuşe au învăţat să facă bani din privatizări în anii 2000, jefuind fără milă şi statul român. Același Vasile Ilie, împreună cu soția, ex-judecătoare și actualmente notar public, Valeriana Ilie, este deci unul din capii mafiei din politica suceveană, dirijând mafia cu gulere albe din Justiție cu comandă politică: complotul dintre Vasile Ilie, ca președinte PD în anii 90, Valeriana Ilie, soție, judecătoare pe atunci, Vasile Mandici, client PD, Prim-procuror al Tribunalului Suceava pe atunci, Andronic Dorin, juristul PD, autor al crimelor în serie, arestat pentru fapte comise în formă continuată și calificată în anii 90, ca fapte de înșelăciune și falsuri, au condus la spălarea infractorului, în timp ce victimele au fost sacrificate, eu am fost dată afară din casa mea și purtată 15 ani în procese, sănătatea fiind distrusă, acum în fază terminală. Alte cinci victime ale lui Andronic și Ilie numai în acest dosar au decedat deja, și nu din cauze clare: Ungurașu, Coslac, Lavric, Adumitroaie etc. În tot acest timp de 15 ani, infractorul Andronic a candidat pentru Președinția României, pe listele PD pentru Parlament fiind impus chiar de Ilie, chiar după eliberarea lui Andronic din arest, apoi pentru Parlament pe listele partidului Cerveni și apoi UDMR. Ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, Vasile Ilie a devenit repede din președinte PD posesor de funcții în PSD, apoi vicepreședinte al PD-L, funcție pe care o deține și la ora actuală, ca și aceea de vicepreședinte al CJ Suceava. Cu toate că este un infractor și un cap al mafiei, continuă să apară în public la dreapta lui Gheorghe Flutur, președintele PD-L și președintele CJ Suceava. Anul trecut, complotul acestor actori ai mafiei înalte cu gulere albe a urmărit, prin asociere cu mafia antisemită transpartinică, suprimarea mea, lucru care aproape s-a și întâmplat în iulie 2010. Numai reacția presei naționale și internaționale, coroborată cu toate asociațiile culturale, civice și politice oneste și democrate mi-a salvat viața. După ce au lăsat oamenii pe drumuri, batjocorind legile și Constituția, după ce ne-au exclus prin intrigi și calomnii din toate mediile în care ne afirmasem prin muncă, valoare și atitudine, acești complici în crime și corupție înaltă au urmărit să ne elimine până și din joburile deţinute onest, care asigură existența și supraviețuirea de scriitor dedicat: faptul că am denunțat neîncetat fărădelegile comise de aceștia cu sânge rece împotriva mea și a altor cetățeni onești și faptul că nu mai reușeau să-și acopere crimele i-a condus la organizarea acestui complot criminal pentru care s-au asociat fără scrupule.

La evenimentul public recent care a avut loc la începutul lui decembrie, la Iaşi, când Consiliului Judeţean Suceava i s-a decernat unul din Premiile 10 pentru România, Gala pentru Moldova, pentru promovarea turismului, Vasile Ilie continuă să apară public alături de domnul Gheorghe Flutur şi de alte cadre din conducerea partidului şi de doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu. Mai devreme cu câteva zile, o reuniunie internaţională româno-ucraineană era prezidată, în ciuda bunului simţ şi a legii, de acelaşi Vasile Ilie. Iar Ziua sfântă a Unirii Bucovinei cu Ţara Mamă a fost prezidată la Suceava de acelaşi personaj politic şi administrativ dubios şi penal. În tot acest timp, deşi sesizate public în urmă cu luni de zile, Preşedinţia României, Guvernul, PDL, Opoziţia, DNA, instanţele competente, presa liberă românească şi internaţională menţin subiectul acesta extrem de grav sub tăcere. Zidul de apărare menţinut de prietenii fideli în jurul lui Vasile Ilie pare deocamdată intact. Cu toate acestea, prestigiul iniţial al PDL din 2004, cel legat de lupta anticorupţie, păleşte de la o zi la alta, pe măsură ce minciuna şi neputinţa, lipsa de voinţă politică şi indolenţa scot la iveală mulţi monştri politici care ruinează România.

În ce altă ţară din lume, care se doreşte o democraţie practică şi nu numai declarativă, unul din cei mai penali capi ai Mafiei politico-juridice continuă fără jenă să reprezinte statul şi imaginea ţării, cu toate că faptele sale probează probleme serioase de integritate, abuz, corupţie, deturnare, asociere în vederea săvârşirii de fapte penale grave, favorizarea infractorilor, precum şi cele mai crase atitudini antistatale, în cârdăşie cu serviciile şi cu crima organizată din Justiţia cu comandă politică. Evident, Vasile Ilie este o emblemă a României de azi, unul din zecile de lideri venali care distrug acest stat, pe banii poporului român şi în ciuda asumărilor interne şi internaţionale.

Crăciun fericit !

Angela Furtună

13 decembrie 2011″

…………………………………………………………………………………………..

Angela FURTUNĂ

30 DECEMBRIE 2011

Ziarul Adevărul a reuşit să publice un excepţional interviu pe care scriitorul Norman Manea i l-a acordat în exclusivitate domnului Laurenţiu Ungureanu.

http://www.adevarul.ro/life/Norman_Manea-scriitor_0_706129700.html

Preiau interviul şi pe blogul meu, pentru a conserva şi aici mesajul lui.

Norman Manea: „M-am desprins cu dezamăgire de comunism“.

Un interviu de Laurenţiu Ungureanu

Scriitorul Norman Manea (76 de ani) descrie marile provocări ale unei vieţi marcate de un continuu exil.

Norman Manea zâmbeşte cald şi primitor. E, întrucâtva, mulţumit. Vine destul de rar în România, dar, atunci când vine, e asaltat de prieteni, de ziarişti, de televiziuni. De-aţi şti ce forfotă e în hotelul care-l găzduieşte, căci sunt multe întrebări nerostite aici, sunt multe nedumeriri şi fiecare ar vrea să stea la poveşti şi să-l descoasă pe scriitor, să ştie mai mult decât stă scris între copertele cărţilor sale. „Am venit pentru huligan”, spune o cunoscută doamnă, angajată în jurnalismul cultural autohton („Întoarcerea huliganului” este titlul unuia dintre volumele lui Norman Manea). Iar „huliganul” o primeşte şi zâmbeşte receptiv pentru o fotografie neanunţată. Azi, Norman Manea este ospitalier într-o ţară care l-a condamnat, demult, să uite acest cuvânt firesc: „acasă”.

„Weekend Adevărul”: Familia dumneavoastră a fost deportată în Transnistria în 1941, când aveaţi doar 5 ani. Cum percepe un copil această ruptură, acest exil?

Norman Manea: E forţat să realizeze, pentru că e şocat. E scos dintr-un mediu protector, familiar – în cazul meu, extrem de afectuos – şi plonjează brusc într-o oroare, în braţele zmeului din basme. E năuc, nu înţelege exact de ce şi cum. Îşi dă seama că, în vagonul acela de vite, unde e îngrămădit, toţi sunt evrei. Unii şi vorbesc o altă limbă. Primul meu contact cu limba idiş a fost în lagăr, pentru că la mine în casă se vorbea româneşte. Dintr-o dată, m-am trezit într-un alt univers. N-am realizat că e doctrina nazistă, ce ştiam eu atunci!? Dar am realizat că am fost aruncat în beznă. Acţionau instinctele, nu conştiinţa. Acţionau frica, foamea, frigul. Deşi părinţii au făcut totul ca să supravieţuiesc şi să nu mă afecteze, am realizat dezrădăcinarea.

Prima despărţire: doica Maria, creştina.

Maria a înfruntat primejdii extraordinare. A fost o sfântă, un om formidabil. Ea a făcut sacrificii mari. S-a considerat – şi chiar era! – un membru al familiei. A vrut să plece cu noi în lagăr, dar au smuls-o din vagon înapoi soldaţii. Pentru mine, ea este o amintire extraordinară şi cea mai bună posibilă a României. Ea a fost luată de bunicul meu ca o fetiţă de ţăran orfană. La Bucureşti, când eram deja un om relativ matur şi ea îmbătrânea, am întrebat-o: „Maria, ai mai face? Te-ai mai sacrifica?”. Mi-a zis: „Nu ştiu. Dar cea mai fericită perioadă din viaţa mea a fost în casa voastră”. Maria avea cheile de la toate lacătele, avea banii noştri. Când noi am fost deportaţi, a scris rudelor noastre din Regat, a colectat bani de la ei, ca să vină la noi, în lagăr. Era naivă, dar foarte bine intenţionată. Voia să ne salveze! Dacă există un simbol românesc pozitiv de neuitat pentru mine, ea este.

Portrete ale lui Norman Manea, din copilărie până la maturitatea scriitorului   Fotografii: arhivă personală

Cum arăta Maria?

Era şatenă, era foarte, foarte frumoasă. Şi aici nu-i doar imaginaţia unui copil îndrăgostit de o tânără femeie care îl iubea şi care îl adora. Eu eram dus foarte des la fotograf, că eram şi eu un băieţel drăgut. E, fotograful acesta era îndrăgostit lulea de Maria. El mă alinta pentru că voia să intre în graţiile ei, deşi ea nu-i împărtăşea sentimentele. Ea era curtată şi de ofiţeri români, şi de ofiţeri germani. Când am revăzut-o, se schimbase. Trecuse prin multe, a fost distrusă şi ea tot de comunism.

S-a căsătorit cu un activist de partid…

Maria devenise şi ea atrasă de politică. Soţul ei, fost birjar, un om cumsecade, cu o inteligenţă medie, de om simplu, bine intenţionat, nu s-a priceput la toate maşinaţiile care trebuiau făcute într-un corp de partid. Aşa că a fost repede marginalizat, a devenit beţiv.

V-aţi întors în ’45 în România, după care a venit o perioadă de foamete mare. S-a resimţit în familia dumneavoastră?

Noi nu aş zice că am suferit foarte mult în perioada aceea. Trecuserăm deja prin foamete, prin tot. După întoarcere, nu-mi amintesc să fi suferit foarte acut de foametea din ’46. Eram la Rădăuţi atunci, pentru mine au fost doi ani de fericire absolută, am regăsit graiul, şcoala, aveam multe grădini, era o atmosferă de exaltare după război, lumea reînvia, speranţele reînviau, aşa, naive, cum erau ele. Rădăuţi este o zonă cu păşuni, cu vaci, cu oi, cu brânză, lapte şi unt. România plătea despăgubiri de război ruşilor, se trimiteau vaci, cai. Tatăl meu îşi găsise serviciu acolo, lucra drept contabil. Deşi părinţii mei erau total apolitici şi nici nu erau interesaţi, pentru familia mea, în primii ani de după război, retorica Partidului Comunist era extrem de atractivă. Promisiunea era imensă şi idilică: toţi vom fi fericiţi, vom fi egali, nu se vor mai întâmpla lucrurile care s-au întâmplat.

Când s-a schimbat această percepţie?

Relativ repede, pe la 16 ani. Comparaţia între discurs şi realitate devenise frapantă, contradictorie. Era un contrast foarte puternic. Dacă nu erai tâmpit şi nici nu urmăreai o carieră politică îţi puteai da seama că una e ce se spune şi alta e realitatea. Şi că nu ai voie să conteşti ceea ce se spune. Era o făţărnicie, era pasul care se făcea de obicei între utopie şi teroare. Era teroarea făţărniciei şi a minciunii. Un copil, un adolescent, un tânăr e foarte sensibil la asta, el simte, pentru că e mai liber, fără obligaţii. M-am desprins cu dezamăgire de comunism, dar m-am desprins la timp.

Aţi ales Politehnica, facultatea ştiinţelor exacte, condus de aceste provocări?

A fost unul dintre motive. Altul a fost legat de o capcană firească: am avut nenorocul că am fost un elev bun, şi am fost bun şi la matematică. Era un fel de regulă nescrisă că băieţii mergeau la Politehnică, era un semn de masculinitate. La Filologie mergeau fetele. Din clasa mea de la Suceava, un singur băiat, foarte slab, a mers la Filologie. Se intra uşor acolo, la Politehnică era mai greu, noi am intrat 130 şi am absolvit puţin peste 20. Era şi un mod de a dovedi că eşti bărbat, şi un mod de a-ţi asigura un spate social, pentru a avea o profesie.

Aţi rămas un student bun?

Am fost student bun în primii doi ani, când erau materii teoretice. Apoi au început să vină materii descriptive şi nu m-am acomodat cu ele. Şi acum, la noi în familie, când se strică o siguranţă, soţia mea o repară. Sunt complet neîndemânatic, un inginer eşuat, deşi, practic, am făcut faţă şi am şi avansat în profesie. Ingineria a fost însă o eroare, a fost un ocol.

“Pentru familia mea, în primii ani de după război, retorica Partidului Comunist era extrem de atractivă. ”

“Mi-a rămas în minte această imagine zguduitoare: tatăl meu, la Ierusalim, într-o casă de bătrâni, având Alzheimer, fiind îngrijit şi spălat de un tânăr german voluntar. Încerca să spele o ruşine naţională. ”

Cum i-a luat înapoi Partidul premiul Uniunii Scriitorilor

În 1984 aţi primit premiul Uniunii Scriitorilor, care v-a fost retras ulterior. Aţi primit vreo justificare?

În anii aceia, cultura, în general, şi, într-un fel, şi Uniunea Scriitorilor erau foarte suspectate de Partid. Deşi la Uniune erau foarte mulţi scriitori membri de partid. Nu înghiţeau cultura, totul li se părea ambiguu şi suspect. Premiul de literatură pe anul 1984 a fost dat în 1986, la doi ani diferenţă, ani în care nu s-a dat voie să fie acordate premii sau să se organizeze festivităţi publice. Eu am fost printre premianţi, juriul Uniunii m-a ales şi lista s-a dus către Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, care era organul politic de care nu depindea Uniunea Scriitorilor, dar care avea dreptul şi ambiţia de a interveni. Au anulat acest premiu. A fost pentru prima dată, în 40 de ani de conducere ideologică a culturii, când ei au anulat un premiu dat de o organizaţie a scriitorilor care nu era „Organizaţia Legionară a Scriitorilor” sau „Organizaţia Imperialisto-Americano-Engleză a Scriitorilor”, era o organizaţie românească! Eu nu mai eram în ţară, eram la Washington şi am aflat prin Radio Europa Liberă de povestea asta. Habar n-aveam. Am scris o scrisoare de protest de la Washington către preşedintele Uniunii, Dumitru Radu Popescu, cu care aveam relaţii foarte cordiale şi mi se pare şi astăzi că era un om bun şi pozitiv – din păcate, a căzut în mijloc într-o perioadă infernală şi a încercat să se adapteze. Nu mi-a răspuns. Aici s-a încheiat acest act care traducea o ostilitate deja exprimată mai ales în ultimii ani de autorităţi, de cenzură, de figurile publice, de faptul că eram urmărit, de faptul că mi se instalaseră în casă microfoane. Dumitru Radu Popescu era un scriitor foarte talentat din Cluj, care a venit la Bucureşti la conducerea Uniunii. Era autentic, dar a căzut în plasa asta de a fi conducător şi de a fi nevoit să facă tot felul de compromisuri. Înainte de a pleca, am avut o plimbare cu el prin Parcul Herăstrău, pentru a nu putea fi înregistraţi. A încercat să-mi sugereze că mă înţelege, că e de partea mea. A vrut, bănuiesc, să plec din România cu o impresie rezonabilă, că nu toţi sunt nişte monştri şi nişte lingăi.

V-aţi văzut recent dosarul la CNSAS. Ce sentimente încearcă pe cineva care-şi vede trecutul reconstituit prin ochii ostili ai altora?

Simţi că e foarte incomplet, acesta e primul lucru. Dosarul a venit întotdeauna însoţit de o scrisoare prin care sunt atenţionat că nu este complet, să nu cred că este totul, că CNSAS nu poate să-mi dea mie decât ce i se dă la rândul lui. E mai mult decât ridicol, înseamnă că există, undeva, un alt filtru, la alt nivel, care triază dosarele şi pune la dispoziţie doar o parte din acestea. Motivaţiile sunt, am înţeles, secrete militare. Dar eu n-am furat secretul bombei atomice româneşti! Există nişte pretexte, nu nişte motive reale. De ce? Nu ştiu.

Nu e firească o atitudine vindicativă?

Putem să ne referim aici la poziţia mea publică sau la sentimentele personale mai profunde. Mie nu mi se pare că scriitorul trebuie să fie în poziţie de procuror. Niciodată, el are alt rol. Cred că scriitorul are misiunea să înţeleagă. Şi pe criminal, şi pe opresor şi, în general, să înţeleagă fenomenul uman. Personal, sigur că sunt nişte amărăciuni. Nu cred că răzbunarea este o soluţie, nu cred că rezolvă nimic, te otrăveşte şi mai tare. Dacă o să conservi un resentiment în tine, devine maladiv pentru propria persoană. Sigur, se îndreaptă şi spre cel pe care-l ţinteşti, dar adăposteşti în tine o chestie rea. Trebuie să ierţi, dar trebuie şi să ţi se ceară iertare. Cei mai mulţi nu mai pot ierta, iar tu nu poţi să ierţi pentru numele lor, poţi doar pentru tine.

„Sunt român, dar rămân în vizuina lingvistică din SUA”

„Weekend Adevărul”: V-aţi aflat pentru scurt timp în România. Aţi avut vreme să vizitaţi Burdujeniul, Suceava, locurile copilăriei?

Norman Manea: Am fost doar la Suceava, şi asta pentru câteva ore. Vizita a fost în mare viteză. Burdujeniul, deşi acolo m-am născut, nu a fost pentru mine un loc cu amprentă foarte puternică. Era un târguşor foarte pitoresc, mai puţin dezvoltat, nu şi mai puţin evoluat, erau ziare de peste tot, bunicul meu avea librărie şi avea cărţi de peste tot. Dar eu n-am locuit în Burdujeni, mama şi bunicii au locuit acolo. Eu am locuit la Iţcani şi, la întoarcerea din lagăr, la Suceava. În Suceava, mai există strada unde am locuit, dar nu mai există casa, există şi şcoala unde am învăţat, „Ştefan cel Mare”. În urmă cu câteva zile, chiar am avut o întâlnire întâmplătoare cu câţiva elevi ai liceului. Fiecare a avut pregătită o întrebare pentru mine. Mi-au plăcut copiii aceştia foarte inteligenţi. Sper să aibă o viaţă mai bună decât am avut noi.

A rămas Bucovina, ca în cântec, un „plai cu flori” sau s-a schimbat?

Nimic nu stă pe loc şi, în general, se produce în toată lumea un amestec de populaţie. Populaţiile nu sunt statice – decât în munţi, dar nici acolo. N-aş îndrăzni să fac o caracterizare profundă şi exactă, pentru că în ultimii ani am văzut Bucovina doar din fugă. Sigur că se schimbă, se schimbă şi aspectul oraşelor, se schimbă generaţiile. Aspectul exterior este schimbat, sunt multe clădiri noi, multe hoteluri. Impresia este că nu s-a făcut rău, dar îmi revendic superficialitatea. Am stat însă de vorbă cu preşedintele Comunităţii Evreieşti din Suceava, care e şi profesor de liceu, şi care mi-a vorbit în termeni entuziaşti despre o convieţuire afectuoasă între majoritari şi minorităţi. Spre exemplu, numărul evreilor din Suceava este astăzi în jur de 60-70. Populaţie mică. Pe judeţ sunt 200. La ultimele alegeri, numărul celor care au votat pentru lista comunităţii evreieşti era de 1.200! Oameni care n-aveau niciun motiv special pentru care să voteze lista aceasta specială. Şi ăsta e un semn, există toleranţă, iar afirmarea minorităţilor este încurajată.

Exista aceeaşi toleranţă la nivelul oamenilor de rând, nu oficial, şi înainte de război sau erau aceştia, mai degrabă, influenţaţi de curentele ideologice ale vremii?

În 1941, când noi am fost deportaţi, Mişcarea Legionară, care era o mişcare extremistă, era puternică în Bucovina, în ciuda acestei convieţuiri relativ cordiale. La întoarcere, când noi, fireşte, nu am mai găsit nimic din ceea ce am lăsat, am simţit o atmosferă foarte cordială. Am avut colegi şi ucraineni, şi polonezi, şi români, şi nemţi. E drept că şi legea interzicea răbufniri naţionaliste, acestea erau chiar pedepsite. Mie mi-au displăcut aceste generalizări: evreu, român, american. Este o reducţie, e o simplificare foarte dură pentru că, până la urmă, individul contează. Nu toţi românii, nici toţi ruşii, nici evreii, nici ţiganii nu sunt la fel. Sunt oameni, sunt indivizi şi trebuie consideraţi şi judecaţi prin actele lor individuale, nu ca o masă, ca un tot omogen.

Puteţi separa, urmând un raţionament similar, Mişcarea Legionară în indivizi culpabili şi persoane nepătate?

Nu se poate separa, din păcate. Mişcarea Legionară a avut de la început o ideologie naţionalistă extremistă. Dacă vezi textele lor, cântecele lor, totul era pentru o purificare naţională agresivă. Am comparat cu islamismul agresiv, unde se vrea o omogenitate religioasă, iar în cazul românilor – una etnică. Deşi te întrebai ce se întâmplă cu românii care sunt catolici. Sunt români sau nu sunt români? Poate ştiţi textul lui Nae Ionescu, în prefaţa lui Mihail Sebastian, în care argumentează că nu poţi fi român dacă nu eşti creştin ortodox. Orice-ai face, chiar dacă te botezi, chiar dacă te converteşti, pentru că, prin definiţie, românul este creştin ortodox. Ce să spun la asta? Aş aminiti doar că Iisus n-a fost român, nici american, nici rus. El a fost un evreu, care se adresa evreilor. Şi unii dintre evrei au aderat la viziunea lui şi au întemeiat creştinismul. Cum zicea Papa Ioan Paul al II-lea, evreii sunt fraţii noştri mai vârstnici. Relaţia dintre Vechiul şi Noul Testament este profundă. Oricum, nu cred că un popor antisemit este cordial cu el însuşi. Nu cred că românii se poartă bine unii cu alţii şi numai cu evreii au probleme. S-a văzut asta foarte bine în Germania, după unificare. S-a văzut că nemţii au început să se urască unii pe alţii numai pentru că unii erau din est. De ce? Erau tot nemţi, de aceeaşi religie, de aceeaşi limbă, mai mult sau mai puţin de aceeaşi istorie.

Aţi spus mereu că sunteţi scriitor român, chiar dacă locuiţi în Statele Unite ale Americii. Există confortul financiar care vă ţine departe sau o greutate cu care aţi putea regăsi România?

Cum poate ştiţi, n-am vrut să plec, apoi am vrut să mă întorc, dar mi-a displăcut profund ce se întâmpla în România. Am considerat atunci că, dacă mă întorc, este un nou exil. Şi nu mai eram pregătit pentru un nou exil, mai ales în propria ţară, după ce, cu greutate şi cu încetineală, m-am adaptat în locul acela foarte îndepărtat şi extrem de străin mie. Deci, ăsta a fost motivul, sunt român, dar rămân în vizuina mea lingvistică acolo, în SUA.

“Mie mi-au displăcut aceste generalizări: evreu, român, american. Este o reducţie, e o simplificare foarte dură pentru că, până la urmă, individul contează.”

“N-am vrut să plec, apoi am vrut să mă întorc, dar mi-a displăcut profund ce se întâmpla în România. Am considerat atunci că, dacă mă întorc, este un nou exil.”

CV

- Membru al Academiei de Artedin Berlin
- Numele: Norman Manea
- Data şi locul naşterii: 19 iulie 1936, Burdujeni (azi, o suburbie a oraşului Suceava)
- Studiile şi cariera:
- A absolvit Universitatea „Politehnică” din Bucureşti şi a lucrat, iniţial, ca inginer hidrotehnist.
- A debutat, în 1966, în revista „Povestea Vorbii”, revistă suprimată de cenzura comunistă după şase numere. Până în 1986, anul plecării din ţară, a publicat 10 volume şi a fost distins cu Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1979) şi cu Premiul Uniunii Scriitorilor (acordat şi retras în 1986). S-a bucurat însă de recunoştinţă la nivel internaţional, primind, printre altele, Bursa Guggenheim, Premiul MacArthur (supranumit „Nobelul American”) sau Premiul Médicis Etranger, cel mai prestigios premiu francez pentru un scriitor în altă limbă.
- În 2006, devine membru al Academiei de Arte din Berlin. A primit titlul de Comandant oferit de Orde des Arts et des Lettres din Franţa şi Ordinul Meritul Cultural, de la preşedintele României.
- Este doctor honoris causa al Universităţii din Bucureşti şi al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi.
- Opera sa a fost tradusă în 20 de limbi.
- În prezent, este profesor şi writer in residence la Bard College (Washington, SUA)
- Locuieşte în: Washington

DE CE NU CRED CĂ ESTE BINE SĂ ASISTĂM PASIVI, ŞI ÎN 2012, LA EXECUŢIA SUMARĂ A INTELIGHENTSIEI ROMÂNEŞTI

O pledoarie pentru solidaritatea intelighentsiei româneşti în faţa abuzurilor politice

Mărturisesc că am salutat, în urmă cu ceva timp (era începutul lunii februarie 2012,  iar ameninţarea unui război civil plutea în aer), discursul domnului Victor Ponta rostit în faţa Parlamentului României, cu prilejul votului de investitură a Guvernului Ungureanu. Am remarcat şi unele trăsături ale acestui discurs, ce aparţinea unui lider tânăr : matur, echilibrat, bine structurat, cu enunţuri memorabile. Mi-am spus: iată, speranţe sunt. Am gândit mereu, am scris de atâtea ori că, în politica românească, e nevoie să punem punct, în toate bazinele politice, epocii politrucilor întunecaţi, de tip stalinist, şi să înceapă un timp nou, pe o scenă publică nouă, unde să apară şi  intelectuali rasaţi, oameni ai dialogului şi nu ai ranchiunei, oameni capabili de discurs argumentat şi apţi să-şi asume etic şi politic o direcţie doctrinară.

Iată, însă, că gestul de ieri al domnului Ponta, de a “elibera” din funcţie – fără a motiva, fără expertiză şi fără explicaţii, măcar politice – pe domnul Vladimir Tismăneanu de la conducerea ştiinţifică a IICCMER  mi se pare nu numai îngrijorător (pentru că vine ca o execuţie sumară şi fără judecată, cumva ca un pumnal băgat pe la spate, la înghesuială), ci şi teribil de antidemocratic: nu e fondat pe nimic profund ce are legătură cu legislaţia.

Gestul în sine, acela ca un tânăr de viitor să-şi înceapă cariera la vârful Guvernului României, prin limojarea unui savant recunoscut de elitele lumii academice din Europa şi din Occident, are greutatea unei vendete de lumea a treia, a unei mari neputinţe, posibil a unui ordin primit din  nucleul dur şi ocult, dar şi a unei grabe de a vărsa sânge, oferind mulţimii drept satisfacţie o victimă a epurărilor impuse de epoca stalinismului pentru eternitate şi a clişeului ” moarte intelectualilor“.

Dacă domnul Ponta a executat un ordin, atunci a fost folosit aici drept lunetist de duminică: a ţintit în trofeul cel mai nobil, după ce acela fusese îndelung hărţuit de hăitaşi plătiţi, şi l-a pus  în livingul  unde îşi primeşte rudele din famiglia, care i-au comandat execuţia;  dacă, însă, a făcut-o din proprie conştiinţă, atunci şi-a dat măsura antiintelectuală reală: etica  sa personală anunţă că domnia sa nu respectă valorile academice, ştiinţifice,  mai ales dacă sunt validate în Occident. O atare etică ar fi trebuit să-i dicteze domnului Ponta să se zbată să păstreze pentru România şi savanţii de orientare de centru stânga, şi pe cei de centru dreapta, de dragul menţinerii nivelului înalt în viaţa publică românească. Ne ajung 70 de ani de agramatism şi urechism comunistoid care au distrus ţara, eliminând valorile.

Judecând după fapte, acum trag concluzia că discursul ţinut în Parlament de domnul Ponta în recentul februarie încrâncenat – şi pentru care l-am admirat la vremea respectivă – a fost scris de altcineva. Căci fapta sa de ieri arată că are convingeri şi acţionează în practica politică după legi care îi contrazic enunţurile de la tribună.  Dar efectele  pe termen lung ale gestului său vor acţiona ca un bumerang împotriva sa. Prevăd că, peste ani, atunci când eu nu voi mai fi, domnul Ponta se va număra printre tinerii care îşi vor regreta trecutul extremist şi excesele de azi, la fel cum mulţi intelectuali încearcă să-şi acopere sau să-şi nege, astăzi,  trecutul excesiv, laşităţile, orbirea şi colaborările  de ieri, din anii 30 sau 50 sau 70…(ori chiar din anii 90, sub dictatura iliesciană de trădare naţională, ce revine în forţă, şi de ce nu? din ultimii ani…).

Însă cariera şi activitatea domnului Vladimir Tismăneanu la IICCMER  în România nu trebuiau să cunoască această regie parafată în mod suspect, cu viteză, de Premier: după tot ce a făcut domnia sa pentru România, cu preţul vieţii şi al liniştii sale, domnul Vladimir Tismăneanu merita o asimilare într-o structură ştiinţifică autentică, merita o sesiune de dezbateri, un loc al dialogului şi al schimbului de idei,  un areal al discursului, cu aprecieri şi cu critici, dar civilizat şi argumentat, toate acestea în interesul dezvoltării unui real think tank util viitorului societăţii româneşti post-comuniste. Poate că Victor Ponta s-a grăbit, a greşit, poate că a avut pistolul la tâmplă, dar încă ar mai fi cale să mediteze la o schimbare profundă pentru România, revizuindu-şi propriile greşeli şi învăţând să stimeze şi să preţuiască adversarii de opinie.

Angela FURTUNĂ

24 mai 2012

PS:

1. Mă aştept ca în România persecuţiile şi execuţiile sângeroase să continue: probabil, vor apărea şi puşcăriile politice, din nou, deşi metodele folosite astăzi în spaţiul peri-putinian pentru lichidarea intelighentsiei sunt atât de rafinate, încât arestarea vinovaţilor de delicte cum ar fi  libertatea de conştiinţă şi  lupta împotriva spiritului totalitar a devenit desuetă. Geniile, savanţii, elitele autentice sunt pur şi simplu alungate şi executate sumar, din nou, sub tăcerea şi laşitatea civică, urzelile şi ticluielile ce par că aparţin dintotdeauna cetăţeanului turmentat român, acum mai derutat decât oricând.

Cât despre speranţa Dialogului în Cetate, acum, după execuţia sumară a unui om de ştiinţă de talia lui Vladimir Tismăneanu, ea a murit,  pentru multă vreme de aici încolo. O spun şi eu, Angela Furtună, care am fost victimă de două ori în ultimii zece ani a unor gesturi neostaliniste de epurare politică (în 2003,  am fost dată afară de mâna senatorului PSD Gavril Mîrza, pe atunci preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava, şi urmare a denunţului calomnios al scriitorilor Constantin Arcu, Ion Beldeanu, Nicolae Cârlan, Onu Cazan, care doreau astfel să stopeze publicarea scriitoarei Monica Lovinescu la revista Bucovina Literară: şi a doua oară în 2010, am fost dată afară de data aceasta de mâna pedeliştilor Vasile Ilie şi Gheorghe Flutur, tot din raţiuni politice, legate de aceeaşi speţă, ca şi de altele, la fel de antidemocratice…Nici o clipă nu a contat valoarea mea profesională, atitudinea constantă de partea democraţiei, standardele culturale şi civice. Iar inerţia civică şi prostraţia colegilor sau confraţilor în faţa acestor abuzuri au fost totale, inclusiv bucuria de a-şi vedea răzbunate propriile porniri sângeroase staliniste, mediocritatea şi malformaţiile de caracter. Au reacţionat, însă, de la distanţă, Vladimir Tismăneanu, Mihai Şora, Valeriu Stoica, Smaranda Cazan Livescu, Devis Grebu, Viorel Padina, Teodor Mărieş, Luiza Palanciuc, Magda Cârneci, Lucian Vasiliu, Gheorghe Grigurcu, Radu Ulmeanu, Cassian Maria Spiridon, Nicolae Tzone şi alţii, care acum nu îmi vin în minte, dar sigur au rămas în inima mea).

2. Vin vremuri când se conturează din nou necesitatea azilului politic şi al Paşaportului Nansen. Estul Europei se întoarce la stalinism…

- O privire asupra dezastrelor umane produse astăzi, din nou, prin manipulare şi  prin incitare la violenţă mentală, la discriminare, la ură. – Asupra falselor modele oferite spaţiului public din bani de la buget. – Despre coliziunea memoriilor anti-totalitare, folosită de politicieni lipsiţi de responsabilitate, care induc tendinţe către instabilitate socială, conflicte diplomatice şi război civil. – Cazul Vasile ILIE: aspecte de incitare la nerespectarea legilor, xenofobie şi extremism. – VASILE ILIE ESTE UN PERICOL PUBLIC: O demonstraţie – Despre irosirea României profunde – Utilizarea extremismului de stânga şi de dreapta ca mecanism de colectare de voturi, sub pulpana lui Vasile Ilie – Despre reţeaua de crimă organizată cu gulere albe din Justiţia cu Înaltă comandă politică. Reţeaua Vasile Ilie.

Moto: Înainte de a-ţi părăsi, alungat, ţara distrusă de fraţii orbi, lasă-le în dar o oglindă

1.  DESPRE FALSELE MODELE ȘI DESPRE COLIZIUNEA MEMORIILOR ANTI-TOTALITARE ÎN PROVINCIE. DESPRE IROSIREA ROMÂNIEI PROFUNDE

1. I. Punerea problemei

O chestiune actuală amenință serios, prin efectul de spălare a creierului, civilizațiile est-europene, în mod particular România: este vorba despre coliziunea memoriilor antitotalitare ale istoriei noastre recente. Mai precis, este vorba despre memoria Holocaustului și despre memoria Gulagului, ale căror recuperări au fost întârziate atât de regimul ceaușist, cât și de cel iliescian din anii 90, fenomenul de omerta istorică persistând până prin anii 2004-2005, după care a fost condimentat cu violenţe mentale,  cu vendete şi  cu linşări mediatice, şi mai puţin cu gesturi normale de bunăcredinţă, de recuperare ştiinţifică, etică şi juridică. Desigur, există și câteva observații primare, la îndemână, privind cauzele acestei situații:

- A existat, mai întâi, o tăcere publică deliberată, menținută în media, mai ales în primii 15 ani postrevoluționari, în privința acestor adevăruri istorice. Cauza: presa liberă din România post-decembristă a fost, de fapt, opera propagandei ceaușiste, căci presa liberă a fost întemeiată de activişti de partid comunist, sosind direct din propaganda şi ceauşism, prin nume precum Ion Cristoiu, Sorin Roșca Stănescu, Sorin Alexandrescu, Cristian Tudor Popescu, Dumitru Tinu, Emanuel Valeriu, Cornel Nistorescu etc. cărora le corespund şi echivalenţi locali (la Suceava, George Damian, Doina Cernica, Mircea Motrici, Ion Paranici, Ion Beldeanu etc., dar fiecare judeţ a avut, în epocă, gazetarii săi comunişti şi propagandiştii proprii, tributari vremurilor). Mulţi dintre ei au folosit, în general,  în spațiul public românesc – imbecilizat de limba de lemn și de manipularea de până în 1989, pe care le gestionaseră sub Ceauşescu – tot arsenalul de propagandă marxizant şi ceaușist, sau cel mult stilistica perestroikistă alimentată politic de Ion Iliescu via Moscova după 1990. Mai mult, au format şcoli de presă, în care tinerii jurnalişti au moştenit de la cei vechi stilistica presei nedemocrate, nu au învăţat-o pe cea democrată. Tema cea mai bătucită în presa românească a ultimilor 20 de ani a fost, de aceea, nu una etică autentic anticomunistă care ar fi reparat răul moral şi sufletesc incuibat în sufletele românilor de dictatură, ci asasinarea Ceaușeştilor, prin exersarea  discursului public pe diversele teorii din această speță, dar și pentru a inocula populației ideea că asasinatul fusese legitim, deci și instaurarea lui Iliescu prin violență şi asasinat politic – chestie tipic extremistă – ar fi fost unica soluție benefică pentru țară.

- În al doilea rând, omerta privind memoriile Holocaustului și Gulagului a fost menținută relativ etanș până recent – până acum vreo șapte opt ani -, și prin vehiculul educației și al cercetării: în școala românescă post-ceaușistă, inclusiv în mediile universitare, profesorii de istorie încă țineau, în anii 90 și în primii ani 2000, de generațiile de istorici marxiști. Iar mediile academice de cercetare erau dominate tot de elitele ceaușiste din școlile de istorie și de propagandă marxiste, fapt care a determinat stagnarea deliberată a deconspirării adevărurilor istorice şi a didacticii eticii  memoriei, precum  şi a asimilării prin programa şcolară a istoriei recente; deci, cu excepții rare, a fost blocată aproape orice tentativă publică de reparație sau de restituire (fenomenul negaţionismului predominând asupra adevărului istoric, politic public), multă vreme intelectualii autentic democraţi fiind pedepsiţi, în anii 90 şi200o, de către cadrele marxiste asociate cu diversele forme de poliţii politice, încă active în toate partidele. Un Nurnberg al comunismului nu avusese loc, după cum spunea şi Monica Lovinescu, dar aveau loc necontentite tulburări politice, sociale şi intelectuale care urmăreau, în funcţie de interesele aferente,  fie atingerea unei normalităţi, fie camuflarea şi mai persuasivă a adevărului.

Pe de altă parte, se cuvine a arăta că bătălia pentru recuperarea trecutului românesc, în context regional și global, a fost mai ușoară în București și în mediile universitare cosmopolite (Cluj, Timișoara, Iași, Oradea) sau apropiate ambasadelor internaționale și media internaționale. Dar restul provinciilor românești, între care şi Bucovina, iese cu greu de sub această tiranie a factorilor de putere totalitară (via baronescă updates), de ideologii extremiste, de propagandă marxist-ceauşistă și de poliție politică, care sunt de esență, de logistică și de stilistică intolerantă, radicală.

- În al treilea rând, tactica catch-all folosită de PDL în anii 2009-2010, pentru a copleși numeric câmpul politic românesc, dar mai ales de a intoxica pe cel așa-zis de centru-dreapta, a făcut ca acesta să absoarbă din celelalte partide și întreaga mașinărie de propagandă a PCR, infiltrată în PDL de către PSD, PRM, PNL și de către alte bazine. Caracterul transpartinic al mixului rezultat face parte din noua realitate. Aceasta a fost o strategie aparent victorioasă doar pentru moment, însă s-a dovedit a fi fatală pe termen lung pentru PDL (vorbim, totuşi, de o strategie care a favorizat numai pe baronii săi PDL, nu și pe oamenii politici onești din partid, care doriseră să fie statornici fideli ai unei doctrine construite în jurul discursului anticomunist și anticorupție), deoarece acești soldați marxist-leniniști indestructibili ai propagandei comunistoide au început, din momentul în care și-au ocupat, prin traseism, pozițiile în noul dispozitiv, să distrugă din interior organismul politic gazdă. Ei înşişi, dorind să rămână fideli comunismului, de care nu s-au dezis niciodată, nu aveau cum să-şi asume valorile anticomunismului – atât anticomunimsul de ieri, cât şi anticomunismul cel nou, impus de evoluţiile contemporane – , deci staţionau în PDL  doar pe principiul umbrelă de vreme rea, în aşteptarea revenirii vremurilor bune, revoluţionar tovărăşeşti. Eficiența dezideologizării PDL, în ultimii doi ani, lor li se datorează.

- În al patrulea rând, în domeniul propagandei, asistăm la un proces îngrijorător de radicalizare cu reţetă: pe terenul unui așa-zis câmp politic generic de centru-dreapta din PDL, se actualizează alianța propagandiștilor comuniști ceaușiști cu cei din sfera de extrema dreaptă, care îi antrenează – pe post de paravan – și pe anticomuniștii lipsiți de trecut legionar (o capcană în care au căzut oameni onești, cu ani grei de pușcărie politică la activ, dar care nu au avut în palmares şi experiența legionară). Astfel, se împlinește dorința ceaușiștilor de a scăpa din nou nesancționați (oricum, ei au detestat mereu Proclamaţia de la Timişoara, nevoia de etică şi Condamnarea comunismului, mai ales cel leninist, bolşevic, stalinist, ceauşist şi neostalinist), iar aici vorbim de o simplă autolustraţie, un gest de igienă etică, pe care  îl reclama bunacredinţă şi ecologizarea spaţiului public.  Strategia utilizată de ceauşiştii ce monopolizează diversele câmpuri cadristice partinice mai ales în PDL actual este una de PR agresiv, alăturând imaginea lor – prin numeroase strategii de manipulare – cu imaginea celor care au făcut pușcărie politică, în acest sens ceauşiştii erijându-se în reabilitatorii de serviciu ai deţinuţilor politici. Aici se ivesc, însă, două chestiuni: a. ceauşiştii nereformaţi  sunt, ei, de fapt, lustrabili, şi nu au dreptul moral şi juridic să reabiliteze, într-o democraţie reală, pe cineva, câtă vreme nu şi-au făcut lor înşile un cât de mic act de recuperare morală;  b. ambiguităţile şi lipsa informaţiilor oneste (confuzie cultivată de nucleul dur  şi de acoliţi) conduc la constatarea că, pentru publicul larg, nu se decelează între

1. vechii anticomuniști soft autentici – care au luptat împotriva bolșevizării României și a ceaușismului prin strategii proprii -, și

2. anticomuniștii legionari sau legați intim de mișcările naziste, care ar fi făcut pușcărie nu numai în statul comunist român, ci în orice altă țară civilizată care a condamnat legal terorismul nazist și legionar).

Apărarea baronilor PDL o fac, în provincie, în acest moment, prin media, prin propagandă și prin servicii oculte, exact  mercenarii care făceau, cu un deceniu mai devreme, și apărarea baronilor PSD, iar mai devreme cu două trei decenii, apărarea şi legitimarea triumfalistă a PCR.  Sunt suficiente observații care induc suspiciunea că, de fapt, în fundal şi în subterane, se reface FSN, deci o formă de PCR cosmetizat, care, în contextul crizei, este livrat, prin intermediul baronilor săi cu dinți tociți, ca fiind chipurile preferabil exceselor de lăcomie ale baronilor PDL, care au colții încă însângerați de tăierile și sacrificările produse recent exclusiv claselor vulnerabile.

Noua formațiune rinocerist-mafiotă de la nivelul anului 2012 a reușit să adauge, la puterea politică veche comunist-ceaușistă, şi o formațiune transpartinică (histrionică şi extrem de versatilă), care deține și controlul absolut asupra economiei, media și societății civile, dar și pe acela asupra serviciilor secrete, pe care le deturnează de la interesul național către apărarea intereselor de grup, mafiote. (Lucruri foarte grave şi întristător de evidente, pe surse).

Este îngrijorător eșecul actual al eforturilor de democratizare și de modernizare din România. El ține nu numai de distrugerea societății civile și a presei libere (media devenind adesea, de fapt, o armă politică), ci și de eșecul reformelor și politicilor de cadre ale partidelor, care, în toate bazinele, au dat la o parte oamenii autentic reformatori, și au promovat alături de baronii cei noi şi cei glossy, tot pe vechii ceaușiști sau pe tinerii formați de aceștia după modele și după mentalități marxizante. Dacă la acest peisaj uman al Restaurației adăugăm excesul de politizare instituțională, asistăm la un adevăr de necontestat: România, mai ales în provinciile ei, se îndepărtează din ce în ce mai evident de șansa democrației reale.

1. II. Cazuri particulare. Provincie şi lipsă de scrupule

Factorii enunțați mai sus sunt responsabili de situații confuze și foarte grave, ce impun în spaţiile instituţionale, mai ales în provincie, drept modele publice, niște anti-valori, în timp ce valorile autentice continuă să fie mazilite, marginalizate, limojate prin procedee jdanoviste sau obligate la exil politic, ca în anii dogmatismului socialist. S-a ajuns la situația că, împotriva oricărui efort de autolustrare sau de acțiune etică, sunt impuși în topuri profesionale corifeii dejismului și ai ceaușismului, ori produșii lor de ideologizare din partid, la grămadă cu cei ai extremei drepte anticomuniste sau cu cei aflați rapid în curs de fanatizare. Recuperarea acestei aripi cvasi-teroriste europene (care iese la lumină, pe fondul crizei, în ciuda legislaţiei existente) le convine de minune ceaușiștilor, care astfel se justifică în propria lor promovare și resuscitare non-etică. Principiul a mai fost folosit în perioade confuze: deculpabilizare la grămadă, sub deviza o mâna spală pe alta. Deși România are legislație clară bazată pe Raportul final pe Holocaust, dar și pe Raportul final de condamnare a comunismului, inclusiv pentru fenomenele de negaţionism şi pentru combaterea discriminării 1*…mulţi politicieni folosesc azi ambiguități, utilizând drept procedee de persuasiune o propagandă de tip neostalinist, cu accente radicale, dar folosind drept paravan și personalități publice cu trecut pătat, încurajează încălcarea Constituției și a legilor existente, precum și a tratatelor internaționale ratificate de România, punând mereu sub semnul întrebării legitimitatea acestora, tocmai pentru a manipula și pentru a ascunde tacticile lor de a-şi întări controlul asupra a tot ce este liber și democrat. Bunăoară, la Suceava, recent, pe data de 11 aprilie, Consiliul Județean Suceava a premiat într-un eveniment public un anti-model, desemnându-l public martir al spiritualității și al neamului românesc din Bucovina (în cadrul unui ceremonial care a constat din discurs public encomiastic, din media excesive, din acordarea unei Diplome de Excelență pentru Opera Omnia și din anunțarea premiului oferit martirului de către Consiliul Județean Suceava, în valoare de 3000 RON, ceremonial desfășurat prin, personal, vicepreședintele Vasile Ilie în numele președintelui Gheorghe Flutur (care sunt vicepreședinte și, respectiv, președinte al PDL)); premiatul era un fost deţinut politic, dar care fusese nu numai anticomunist, în tinereţe, ci şi legionar și comisar de românizare, conform propriilor mărturisiri tipărite, fiind şi informator al Securității aflat în arhivele CNSAS (detalii pot fi găsite în revista 22, studiul ştiinţific al Profesorului Dr. Adrian Cioflâncă, Antimemoria Holocaustului și a comunismului, din 24.04.2012 , http://www.revista22.ro/antimemoria-holocaustului-537i-a-comunismului-14534.html ). Consiliul Județean Suceava finanțase deja aparițiile editoriale ale scriitorului premiat, una datând din 2010, a doua din 2012, prima carte fiind cea în care activitățile legionare ale autorului și cele desfășurate în slujba regimului pro-nazist drept comisar de românizare erau etalate fără jenă, în pofida legislaţiei internaţionale ratificate de România şi a celei româneşti, şi prezentate ca un triumf al carierei sale de bun român, iar pe cea de a doua carte, prezentată drept carte pentru copii, trona și fotografia lui Corneliu Zelea Codreanu. E de mirare de ce nu scoate instituția administrativă-far din Suceava și cărți pentru copii având pe copertă pe Ceaușescu sau pe Hitler, dar ar mai fi vreme și pentru astfel de noi isprăvi extremiste în Bucovina. Ideea este că recuperarea istoriei este necesară şi obligatorie, cu bunele şi cu relele ştiute, dar impunerea modelelor publice incumbă alegerea de personalităţi care să formeze pentru generaţiile tinere standarde etice şi civice înalte privind Binele public şi care să aibă şi operă literară, şi civică sau ştiinţifică de valoare autentică…România nu trebuie să-şi permită, la ieşirea dintr-un secol teribil – din cauza totalitarismelor – , să reitereze politici de glorificare a figurilor ce au slujit regimurile totalitare şi nici să repete greşeli care i-ar putea aduce din nou prejudicii grave.  Observaţiile, însă, arată că derapajele actuale nu sunt nesemnificative: deşi România a condamnat comunismul, comuniştii sunt peste tot la post, inclusiv la manetele de reabilitare, pentru că ei copleşesc numeric societatea post-totalitară. Iar pierderile de altitudine ale taxinomiilor publice sunt cumva explicabile, într-o lume care trăieşte, şi azi, tot din sloganul de la mineriade, adică moarte intelectualilor!,  şi în care politicianismul exersat de isterici sau de nulităţi şi de personalităţi agramate pare să triumfe asupra bunului simţ. Mai ales că nu mai există societate civilă (anihilată de excesele de politizare şi de poliția politică din ultimii 20 de ani), nu mai există presă liberă, ci numai media guvernate de puteri politice şi de clanuri de interese,  sau de diverse grupuri care nu vizează interesele cetățeanului, și că există şi nenumărate precedente de abuzuri politice și de extremism, numai în ultimii ani: ex., în anul 2010, exact când Consiliul Judeţean Suceava  finanța autobiografia legionaroid-colaboraționist ceaușistă a autorului “martir“, intitulată Prin labirintul vieții , Consiliul Județean Suceava, prin decizia primară a şefului cu Cultura, adică a lui VASILE ILIE, semnată apoi şi de preşedintele Gheorghe FLUTUR,  dăduse afară fără preaviz şi fără expertiză pe cercetătorul Daniel HRENCIUC, membru al PDL, un om foarte competent, ce tocmai publicase un excepțional studiu științific despre Evreii din Bucovina; cu aceeaşi ocazie, şi  tot fără preaviz, dar după îndelungi persecuții și multă poliție politică, mă executase și pe mine, Angela FURTUNĂ, deşi eu am desfășurat de-a lungul anilor o activitate onestă şi prodigioasă pentru cultura modernă, pentru viața civică și pentru viața literară, și  tocmai scosesem cartea de cercetări, eseuri, studii și analize La anul, la Ierusalim. În 2010, luna iulie, eu am fost pusă în situaţia halucinantă de a afla din ziarul Obiectiv, citind Comunicatul Consiliului Judeţean, că Vasile Ilie şi conducerea instituţiei desfiinţaseră şi postul meu, şi locul meu din schema instituţiei, fără a fi fost expertizată munca mea sau fără a fi fost şi eu avizată de intenţiile lor, conform legii din România..Se vede treaba că noi, autorii democrați și liberi, incomozi din cauza standardelor noastre înalte, nu intrăm în noul model de românizare isterică și de devalorizare forțată construit de Vasile Ilie, de Gheorghe Flutur, de ideologii şi de agenţii lor precum și de mercenarii însărcinați cu propaganda, extrași direct din linia dură a propagandei PCR și a foștilor lor (in)amici (după cât traseism politic există în ziua de azi, este imposibil de decelat între unii și ceilalți, căci histrioni); această linie dură de propagandă este formată din dinozauri și din agenți provocatori aspirați cu mare drag în PDL, din 2009 încoace:

a. prin traseism politic (fapta de trasesim, descrisă de codul penal, se numește de fapt înșelăciune, producând mari pagube materiale victimelor),

b. prin resurse de finanțare a clientelei și

c. prin noi tentacule și relații în rețeaua de crimă organizată cu gulere albe ce domină această parte a țării, rețea ce terorizează societatea și viața publică românească și, mai ales, coordonează discreţionar Justiția românească dirijată prin Înaltă comanda politică şi administrativă.

Dar de ce să ne mirăm? Vasile Ilie, Cap al reţelei de crimă organizată din Moldova şi cu tentacule în toată România, este unul din Maeştrii Restauraţiei. Cariera sa este construită din abuzuri, conflicte de interese, traseism de partid (PD-PSD-PDL), corupţie, constituirea de grupuri în vederea comiterii de infracţiuni, instigarea la crime, înşelăciuni, favorizarea infractorilor.

Fotografia, din campania precedentă: Aceasta este o ipostază tipică pentru VASILE ILIE (la care GHEORGHE FLUTUR nu se opune. De ce?): VASILE ILIE MITUIEŞTE POPORUL ROMÂN, ŞI ÎN CAMPANIA ELECTORALĂ. CORUPŢIA E EVIDENTĂ. Sunt, de altfel, uzuale, la el, mita electorală, deturnarea de fonduri, ameninţarea cu ură, şantajul şi persecuţiile, extremismul, aceasta este sfera penală a celui mai mare cinism. Aşa arată un PERICOL PUBLIC, care utilizează în scop personal şi serviciile secrete, instigându-le să facă poliţie politică. Iar VASILE ILIE ESTE UN PERICOL PUBLIC, UNUL DIN BARONII CARE DEŢIN ÎN MOD DISCREŢIONAR MULTĂ PUTERE POLITICĂ, ADMINISTRATIVĂ ŞI UN CONTROL SEMNIFICATIV ASUPRA SERVICIILOR SECRETE ŞI ASUPRA MEDIA SUCEVENE, DE ANI DE ZILE.

Un raţionament asemănător a stat la baza abuzului criminal prin care, în 2010, şeful Culturii din CJ Suceava, Vasile Ilie, a dispus în mod discreţionar concedierea mea, desfiinţându-mi postul şi punându-mă în situaţia să aflu din presă că nu mai am loc de muncă, deşi nimeni nu mă avertizase, nici nu mă expertizase, conform legii. În plus, cu mai bine de 13 ani în urmă, Vasile Ilie favorizase, împreună cu procurorii Vasile Mandici şi Adrian Surdu, precum şi cu nevasta magistrat Valeriana Ilie, achitarea complicelui lor, jurist al PD – unde Ilie era preşedinte în anii 90 -, numitul Andronic Dorin (vezi mai jos) şi se bucuraseră împreună de jefuirea de către acesta din urmă a unor cetăţeni între care m-am numărat la rândul meu. După acest veritabil jaf, şi după exercitarea actului de corupţie şi conflicte crase de interese, Vasile Ilie, în calitate de preşedinte al PD,  îl impune pe Andronic Dorin – care continua să fie judecat în stare de libertate -  primul pe listele PD pentru Parlamentul României în alegerile din epocă.  Cadavrele pe care au călcat toţi aceşti infractori cu gulere albe nu au contat pentru ei, fapt ce îi descrie fără drept de apel drept lideri ai Mafiei.

Acesta este Vasile Ilie: pe oamenii de care vrea să se folosească îi mituieşte electoral sau îi momeşte, iar de profesionişti se descotoroseşte. Totul, în calitate de reprezentant al statului român. Licheaua creată de mită şi corupţie, de tipul Ilie, nu înţelege că România are şi oameni cinstiţi, bine pregătiţi, care nu sunt produsul arivismului, al traseismului şi al ticăloşiei, nici al crimelor, cum este el. Dar  acest tip de lider, dacă accede la Putere, nu la ţara lui se gândeşte, şi la nevoia ei de specialişti şi de oameni de bunăcredinţă, ci doar la gaşca şi la interesele personale, fie ele şi criminale.

…………………………………………………………

Un efect al politicii de tip ILIE et MAFIA este OMERTA. Așa se explică de ce cazul finanțării și apoi al premierii publice de către Vasile Ilie și Gheorghe Flutur și Consiliul Județean Suceava, între 2010 și 2012 a unor tunuri culturale şi a unor producții editoriale cu conținut explicit extremist şi specific legionar sau comunist dogmatic, sancţionat de lege (etic şi juridic), dar și cu simboluri mentale şi iconice extremiste interzise, nu există nici pentru media și nici pentru intelectualitatea locale sucevene, nici măcar în enunț, darămite în dezbateri democratice. Ele există numai în presa națională și internațională! (inclusiv pe internet, dar şi in print). Într-o țară normală, aceste tipuri de discuții care privesc bugetul public, etica publică, dar şi cultura națională și spiritul comunității fac obiectul unor dezbateri publice, transparente, civilizate și cinstite. Dialogul face mai mult decât orice strategie de manipulare. NU şi în cazuri baronilor locali, de tipul ILIE, care comandă presa, administraţia, cercurile politice, serviciile secrete. Mai mult, pe plan local, poliția politică a puterii, la ordinele liderilor și ale aparatului de propagandă și de represiune, desfășoară operațiuni ilegale de subminare și de reprimare a personalităților care critică sau denunță activitățile antiromânești și antistatale puse în operă de autorii politici şi din zona ocultă, iar aceștia din urmă continuă să intimideze, de pe poziții de forță, elitele democrate, amenințându-le cu violențe, arestându-le informatic și incitând la expulzarea lor, prin gesturi de tip stalinist.

Altă observaţie: De remarcat este și faptul că, pentru îndeplinirea acestor misiuni de impunere publică a unor false modele culturale și de propagandă, prin evenimente care susțin campania electorală a forței politice ce mimează în Bucovina ideologia de centru-dreapta, sunt folosite ekipele de propagandă ale vechiului PCR și ale partidelor și forțelor extremiste, staționate temporar în PDL precum armata sovietică în Transnistria…Se forțează, astfel, strategic, prin iritarea la grămadă a focarelor de extremă dreaptă și stângă, aliate tradițional din Bucovina, o mașină de fabricat voturi: (1. nu degeba Holocaustul a plecat de aici, la presiunea extremei drepte, în 1941, și 2. nu degeaba, fără precedent în toată România, orașul Suceava – vechi și tradițional complex arhitectonic definit armonios de o evoluție medievală ștefaniană și ulterior imperial austriacă, în chip de complex format din elemente de târg românesc, burg german și ștetl evreiesc – a fost ras de pe suprafața pământului în anii 70, din rațiuni înarmate cu ură de clasă și cu ură împotriva minorităților, de legiunea a V-a ceaușistă Aparatcika); deci, este vorba de o tactică a forțelor ce mimează azi ideile de centru-dreapta și prin care se creează de fapt o presiune electorală care să  aducă voturi la PDL  din bazinele de nişă, cu tradiție de extremă, din nou xenofobă, chiar explicit antisemită.

Dar oare cercurile politice care, prin strategii antistatale, prin tactici paramilitare și prin poliție politică și incitare la ură interetnică şi anti-intelectuală, doresc să-și creeze electorat pe ultima sută de metri, realizează că pun în pericol interesele noastre naţionale şi regionale, de țară membră NATO, precum și stabilitatea și evoluția democrată a Bucovinei, implicit a României? Se pare că lipsa de scrupule nu cunoaște margini. Oricum, la realizarea acestui proiect participă elite din PDL local, și, îndeaproape, și media și elitele ceaușismului redivivus aservite, adică cele care au impus, în era baronilor roșii din anii 90, numai modele publice de personalități, între care pe scriitori care au participat activ la bolșevizarea țării și la comunizarea ei, ori la înăsprirea politicilor ceaușiste, cum este, de ex. scriitorul Eusebiu Camilar, căruia i se organizează anual de către CJ un festival cu buget copios, ce îl consacră pe acest anti-model drept idol național (Eusebiu Camilar, autor care a dat și două opere literare alocate dogmatismului jdanovist, cunoscut că își turna colegii la autoritățile politice ale regimului totalitar pentru a putea duce o viață de lux în București, este la fel de îndreptățit de a fi un model public de martir al spiritualității neamului cum este și scriitorul comisar de românizare…Nicio diferență, din punct de vedere etic, numai că primul e de extrema stângă, al doilea de extremă dreapta. Ambii, însă,  sunt susținuți de aceiași ideologi de azi ai puterii).

În tot acest timp, adevăratele modele ale spiritului reformator democrat, ale unui patriotism autentic liberal și deschis modernizării critice, ca Monica Lovinescu sau Norman Manea (dar sunt, încă, atâtea altele), legați de Bucovina prin biografie și printr-o activitate devenită ulterior universală, nu se bucură de atenția și de promovarea pe care le merită. Dimpotrivă, au fost și încă mai sunt persecutați și denigrați chiar acasă la ei, laolaltă cu cercetătorii care îi susțin și care se luptă pentru recuperarea acestor autentice modele de care are nevoie România. Vorbesc în deplină cunoștință de cauză, deoarece am suferit infinite persecuţii chiar din partea confraţilor şi a politicienilor, în ultimii 20 de ani, pentru că mă ocup de cercetare şi de recuperare chiar pe aceste domenii şi teme. Un scurt istoric al actelor neostaliniste care m-au afectat numai în ultimii ani:

I. în anul 2003 am fost dată afară ilegal de la revista Bucovina literară, prin ordinul Preşedintelui de atunci al Consiliului Judeţean, Gavril Mîrza, care a fost târât în această experienţă (dar, oare, de ce nu s-a opus, de ce nu a aplicat legea şi de ce nu m-a chemat niciodată să mă cun0ască, înainte de a mă executa?)  în urma unui denunţ calomnios stalinist semnat de scriitorii Constantin ARCU, Ion BELDEANU, Nicolae CÎRLAN, Onu CAZAN, care se opuseseră astfel de fapt iniţiativei mele de a publica în acel an un număr de revistă dedicat scriitoarei Monica LOVINESCU la împlinirea vârstei de 80 de ani; de altfel, la Revista Bucovina literară, Monica Lovinescu a fost sistematic interzisă sub toate direcțiile de conducere atât din  anii 90, cât și 2000, de către cohorte de scriitori și critici care nu au ieșit nici azi din Războiul Rece și din discursul naționalismului prost, antiromânesc pentru că marginalizând exilul românesc anticeaușist( vezi detalii despre cum au fost marginalizați și alți cercetători, ca Eugen Dimitriu, și despre cum au fost interzise la Bucovina literară, sistematic, și studiile lor de recuperare a Monicăi Lovinescu cu respect alături de ceilalți Lovinești http://angela2008furtuna.wordpress.com/2010/10/16/din-dosarele-neostalinismului-romanesc-etica-neuitarii-versus-instinctul-psihotic-al-haitei/  )

II. Un nou episod de persecuţii politice: limojarea mea de către Consiliul Judeţean Suceava în anul 2010, laolaltă cu Daniel HRENCIUC, vizase şi suprimarea programelor mele dedicate memoriei Holocaustului şi Gulagului, sau Programului Zilele Monica Lovinescu, dar şi a programului iniţiat de mine sub genericul Anul Paul CELAN ori celui dedicat promovării operei scriitorului Norman MANEA, originar din Suceava şi astăzi devenit unul din cei mai importanţi scriitori ai României, recunoscut pe plan mondial, devenit recent Doctor Honoris Causa al Universităţilor din Bucureşti, Cluj şi Iaşi (pe 17 mai 2012), fiind multiplu premiat de toate forurile culturale mondiale şi ajuns aproape de un binemeritat Premiu Nobel .

Fotografia: Scene cu liderii execuţiilor mele politice recente, prin metode teroriste jdanoviste, nedemocratice, fără expertiză şi fără respectarea legii: baronii locali Gavril Mîrza şi Gheorghe Flutur – autorii limojărilor mele. Deşi din bazine politice aparent diferite, metodele baronilor nu diferă: de oamenii incomozi se descotorosesc la comandă stalinistă, încălcând drepturile şi legile ţării. Astfel:

- a. în 2003, pe 8 martie, Gavril Mîrza mă dă afară de la revista Bucovina literară, instigat de denunţul calomnios stalinist semnat de scriitorii Constantin ARCU, Ion BELDEANU, Nicolae CÎRLAN, Onu CAZAN, pentru a bloca publicarea scriitoarei Monica LOVINESCU la iniţiativa mea, în revistă.

-b. În 2010, Gheorghe FLUTUR, instigat de Vasile ILIE şi de o grupare cu aceleaşi rădăcini staliniste, mă dă afară tot fără preaviz pentru vini similare şi cu intenţii similare: blocarea programelor mele dedicate autorilor din exil şi recuperării memoriei Holocaustului şi Gulagului.

Ar fi de dorit ca astfel de manifestări de extremiste să nu mai facă parte din practica politică a liderilor români: asasinarea pe criterii politice a unui intelectual autentic care a dat României o operă literară şi de idei, este expresia celui mai pur stalinism, autentic jdanovism updatat. Baronii Mîrza şi Flutur vor intra în istorie mai ales pentru asasinarea publică a unor voci democrate, ca a Angelei Furtună, încercând să oprească efortul acesteia de a recupera câteva voci ale literaturii şi filosofiei române. Nu au reuşit în totalitate să mă elimine, şi probabil nimic nu-i va opri, însă această reţea transpartinică trebuie să înţeleagă că un om liber, cum sunt eu, nu poate fi oprit. Poate fi ucis, însă el va supravieţui tuturor crimelor politice ale unor adversari ilegitimi, iar cuvântul meu va merge mai departe către oameni din ce în ce mai liberi, patrioţi şi autentic democraţi. Numai tiranii alungă scriitorii şi intelectualii din patria mamă: iată tiranii anilor 2000!

(Regândiţi-vă doctrina social-democrată, domnule Mîrza! şi regândiţi-vă doctrina democrat-liberală, domnule Flutur, dacă credeţi că slujiţi mai bine România, pe banii cetăţenilor români, trimiţând la moarte INTELIGHENTSIA  românească!)

Unul din autorii incitărilor sistematice împotriva mea, care a lucrat intens la politica teroristă generată împotriva mea pe lângă capii Mîrza şi Flutur ai judeţului, a fost VASILE ILIE, JUCĂTOR POLITIC DE BAZĂ, în timp,  ATÂT ÎN ECHIPA ROŞIE A LUI GAVRIL MÎRZA, CÂT ŞI ÎN CEA PORTOCALIE A LUI GHEORGHE FLUTUR.

VASILE ILIE ESTE IMPLICAT ŞI ÎN JEFUIREA MEA DE CĂTRE INFRACTORUL ANDRONIC DORIN, PE  CARE L-A FĂCUT SCĂPAT PRIN REŢEAUA DE CRIMĂ ORGANIZATĂ DIN JUSTIŢIA CU COMANDĂ POLITICĂ, ANUME COMPUSĂ PE BUCLA MOLDOVENEASCĂ DIN VALERIANA ILIE, VASILE MANDICI, ADRIAN SURDU, ION URSĂRESCU, AUREL CURCĂ, C. ARCUŞ etc. Pentru a-şi ascunde abuzurile din trecut, comise împreună cu soţia sa Valeriana Ilie et Co, Vasile Ilie a folosit mereu în ultimii ani diferite persoane pentru a mă discredita, decredibiliza şi izola, deoarece astfel speră ca faptele grave denunţate de mine şi comise de el să nu ajungă la public.

Foto: Vasile Ilie, Capul Politic al Retelei de Crima Organizata din Justitia cu Inalta comanda Politica si de Stat.

Foto: Jos, Vasile Mandici, Capul Mafiei din Parchete:

Foto: Sus, Adrian Surdu, Aghiotant al Mafiei din Parchet, sub comanda lui Vasile Mandici si Vasile Ilie. (Sub presiunea lui Mandici, care a ameninţat cu destituirea şi alţi procurori ce au mai avut de furcă cu acest dosar Andronic, între anii 1997 şi 2009, Surdu a cedat, amăgit de o carieră profesională – la DNA! – , şi a comis delicte profesionale grave…dar cedează şi nervos în ultima vreme, căci adevărurile privind complicităţile lor ies la iveală. Face ce face şi…se sinucide, imperfect însă…)

Vasile Mandici şi aghiotantul Adrian Surdu, falsifică din start  ideea de justiţie, premeditând spălarea lui Andronic Dorin prin întocmirea unui Rechizitoriu lipsit de valabilitate (căci Surdu era prea tânăr, în 1997, pentru un astfel de caz, dar nici avocatul Ursărescu nu a respins aceasta strategie, la proces (actul avea să fie contestat peste abia 12 ani! de ÎCCJ, din Cupola mafiei ILIE PD):

Restul actelor din Rechizitoriul halucinant care a dus la spălarea lui Andronic Dorin (din cauză că, în epocă, la comanda amicului Vasile Ilie,  procurorul şef Mandici Vasile a încălcat legea şi a desemnat pentru întocmirea rechizitoriului un procuror mult prea tânăr şi care nu avea competenţă pentru un atare caz, anume pe Adrian Surdu), pot fi vizitate aici:

http://angela2008furtuna.wordpress.com/2011/10/24/vasile-ilie-valeriana-ilie-andronic-dorin-monstrul-politic-de-la-suceava-updates-24-octombrie-2011/

Foto, sus: Andronic Dorin – Infractorul care a înşelat în anii 90 şi 2000 zeci de cetăţeni, între care mai suntem azi câţiva supravieţuitori care luptăm pentru adevăr; Andronic este om de bază al Mafiei (lucrează împreună cu tentacule din Politică – vezi VALERIANA ILIE ŞI VASILE ILIE – dar şi din Parchet şi Barou, Poliţie şi Servicii). În timp ce înşela zeci de cetăţeni (iar banii îi ducea la partid) şi era arestat, apoi eliberat şi continua să fie judecat în stare de libertate, Andronic Dorin a candidat pentru Parlament de patru ori (PD, 2 , Cerveni, UDMR), impus primul pe lista PD  de Vasile Ilie, dar a candidat şi pentru Preşedinţia României.

1. III. Vasile ILIE, PDL SUCEAVA: VERDICT -  CRIME ÎN SERIE COMISE  PRIN INCITARE  LA  VIOLENŢĂ  MENTALĂ ŞI  LA  URĂ  SISTEMATIZATĂ!

Domnul Gheorghe FLUTUR şi-a lansat campania 2012 cu o poantă: votaţi-mă nu numai pe mine, ci şi echipa mea de consilieri. Cu alte cuvinte, tot alaiul…Dar se pune întrebarea dacă tot alaiul merită încă un vot, cu atât mai mult cu cât, la mişcările de protest în stradă din iarnă, toate formaţiunile politice, INDIFERENT DE CULOARE,  recunoscuseră că unii lideri sunt corupţi şi admiseseră că vor face, toate,  curăţenie în ograda proprie…dar ulterior nu au făcut nimic. Cum s-a terminat cu presiunea străzii,  cum au uitat de promisiunea de a ecologiza viaţa politică românească… De ceea, şi alaiul lui Flutur a rămas neschimbat iar liderul nu a eliminat persoanele lustrabile, ci continuă să sfideze prin etalarea penalilor. Alaiul ăsta politic e  foarte eclectic (la Suceava, mai mult decât în alte părţi), iar dacă unii dintre candidaţi sunt buni, alţii din lista lui Flutur căpuşează de ani buni bugetul ţării şi desfăşoară activităţi neprofesioniste şi antistatale evidente.

Alaiul  conţine, ca peste tot:

Între profesionişti, cârpacii.

Între politicieni oneşti, canaliile.

Între oameni de relativă încredere, marii corupţi…

Printre ei,  tronează, sfidător, VASILE ILIE, cunoscutul traseist şi infractor, monstrul politic absolut al Bucovinei (am publicat informaţii numeroase despre caz, în blogul meu, în presa naţională şi internaţională), numit aşa din cauza operaţiunilor, uneltirilor şi combinaţiilor de pe urma cărora au suferit sau au murit atâţia suceveni (recent, tot în urma unor combinaţii conduse de ILIE în scopuri electorale,  s-a stins şi un scriitor local, antrenat – de către aspiratorul de imagine şi de voturi al lui ILIE  şi al haidamacilor săi de casă, de media şi de propagandă -, pe toboganul unor dezvăluiri previzibile, pentru că incluse în arhivele naţionale, maşinăria lui Ilie  supunându-l astfel, pe autorul aflat la senectute, unor experienţe de nedorit, mai ales că omul deţinea şi un anumit trecut politic discutabil. Dar realitatea  în sine demonstrează, o dată în plus, lipsa de scrupule a lui ILIE, precum şi faptul că, pentru bani, poziţii şi funcţii politice, ILIE VASILE are o minte de combinator asasin, fiind capabil de orice, cu atât mai mult cu cât finanţările cu care îşi cadoriseşte clientela în stânga şi în dreapta vin de la buget, prin sinecuri, nu din buzunarul propriu).

Vasile Ilie – Monstrul politic de la Suceava.

În materie de Rău politic public sau ocult, ILIE a luat-o de jos şi nu a precupeţit nimic. La Revoluţie, fusese un cititor de contoare la IRE, locuind într-un apartament modest. Dar ambiţiile sale de mărire erau uriaşe. Iar capacitatea de a călca pe cadavre pentru a parveni, a fost infinită, după cum se va vedea.

Strategia de parvenire a lui VASILE ILIE s-a bazat, în timp, pe trei unelte:

a. traseismul politic, corupţia şi abuzul.

2. poliţia politică utilizată în mod curent împotriva persoanelor incomode,

3. eliminarea cu sânge rece a persoanelor incomode, prin metode mafiote şi teroriste subtile.

Cariera lui Vasile ILIE  include etape în care s-a acumulat multă mizerie umană, iar omul doreşte acum să ajungă şi în 2012 între consilierii locali PDL dar şi în Parlamentul României, care s-a dovedit în timp a fi un loc călduţ, un adăpost pentru mulţi infractori, din păcate.

Până să înceapă să deruleze operaţiuni de  distrugere, de învrăjbire, de incitare la ură şi de suprimare (prin prigoană, linşaj mediatic şi asasinat politic) a intelectualităţii bucovinene implicate onest în modernizarea României, Vasile ILIE, vicepreşedintele PDL Suceava şi actualmente vicepreşedintele Consiliului Judeţean Suceava, se mărginise să taie şi să spânzure, să jefuiască prin luare de mită şi să dea lovituri penale, să trăiască din traficul de influenţă, abuzul de putere, intrigi şi limojări, conflictele de interese, corupţia şi vânătoarea de oameni inocenţi, împreună cu căţeii lui de curte (mulţi din presa locală!), cu poliţia sa politică şi cu nevasta magistrat Valeriana ILIE (care, în calitatea sa de la Tribunalul Suceava, îi distrugea pe nevinovaţi prin hotărâri aberante sau îi achita pe cei mai mari criminali care cotizau la ILIE – vezi cazuistica din bibliografie), dar mai ales, împreună cu complici grei, ca poliţistul col. TAUCIUC, sau ca infractorul ANDRONIC Dorin, ori magistraţi unşi cu toate alifiile, precum MANDICI Vasile, Adrian SURDU, Curca A. sau URSĂRESCU  I., ARCUC  T.  şi împreună şi cu propria reţea mafiotă consolidată în timpul lungului său ţarinat bucovinean distructiv (care durează de peste 15 ani, prin intermediul pârghiilor politice PD – unde ILIE a fost preşedinte -, PSD – unde a migrat tot prin trădare şi corupţie -, iar actualmente PDL – unde a jucat şi joacă tot rolul de Naş şi de Cap al Răului). De mâna acestei reţele de crimă organizată cu gulere albe din Justiţia română aflată la comanda  politică şi mafiotă a lui VASILE ILIE, au murit, după presiuni psihice şi tortură psihică din justiţia dirijată de ILIE et Co, oameni nevinovaţi, precum:

UNGURAŞU  Mihai,

LAVRIC  Silviu,

IAHOLNIC Coslac Mariana,

ADUMITROAIE  Ştefan,

iar alţii, între care ALEXA Odarca, BOTUŞAN Doina sau eu şi încă mulţi români suntem supuşi celor mai diabolice combinaţii concepute de Clanul ILIE, pentru a fi asasinaţi, la rândul nostru, prin încălcarea tuturor drepturilor noastre. Căci ce poate fi mai liniştitor pentru un criminal cu guler alb, ca Vasile ILIE, decât omerta, suprimarea  oamenilor care ştiu şi care probează public crimele lui din trecutul recent, înfăptuite prin subminarea statului de drept, şi săvârşite în complicitate ostentativă cu clanul său infiltrat în toate instituţiile statului de drept?

Deşi sesizate de nenumărate ori cu privire la dosarele grele de corupţie şi de trafic de influenţă care privesc în ultimii ani familia ILIE  (o parte, aflate în Arhiva Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava , v. mai jos: http://angela2008furtuna.wordpress.com/2012/02/29/cine-taie-si-spanzura-in-politica-si-administratie-la-suceava-cazul-vasile-ilie-abuz-de-putere-coruptie-favorizarea-infractorului-asociere-in-vederea-comiterii-de-fapte-penale/

http://angela2008furtuna.wordpress.com/2011/10/24/vasile-ilie-valeriana-ilie-andronic-dorin-monstrul-politic-de-la-suceava-updates-24-octombrie-2011/

), în cârdăşie cu ANDRONIC ŞI MANDICI ET CO, voinţa politică şi juridică de a-l aduce pe ILIE la realitate încă lipseşte: PDL tace complice (Ilie a fost desemnat să se ocupe, în echipă, de campanie, şi e trecut al doilea pe lista PDL pentru Consiliul Judeţean, în ciuda evidentelor sale probleme penale, ale sale, ale familiei şi ale Famigliei politice), DNA, CSM, SRI, media (vândute clasei politice, pe plan local!) şi instituţiile statului de drept încă nu şi-au făcut publice nici măsurile etice, disciplinare sau juridice, nici anchetele privind activitatea infracţională şi corupţia lui Vasile ILIE. Metodele lui ILIE încă vorbesc şi închid ochii? Se pare că da. Dar nu o dată, individul s-a folosit de influenţa până la nivelul Preşedintelui, care desigur nu ştia toate aceste detalii în care este implicat Ilie.  Tentaculele Caracatiţei sunt numeroase, iar BUCOVINA POLITICĂ este ultimul bastion stalinist din România, devenit din nou, dar temporar, sper, la nivel politic, prin baroni ca Vasile ILIE, o fortăreaţă a Răului politic şi a corupţiei insuportabile. În tot acest timp, BUCOVINA PROFUNDĂ continuă să respire frumuseţe, valoare, civilizaţie şi aspiraţii de dezvoltare, dorinţă legitimă pentru alegeri civilizate, care să aducă în conducerea administrativă şi politică oameni curaţi şi adevăraţi, oameni de caracter şi responsabili. Păcat că BUCOVINA PROFUNDĂ este reprimată de BUCOVINA CRIMINALĂ, MACULATĂ DE OAMENI CA VASILE ILIE ŞI MAFIA SA!

După ce a acumulat avere şi putere prin fraude şi abuzuri, corupţie şi trafic de influenţă, beneficiind de protecţie de la cel mai înalt nivel în stat, fapt care i-a permis să-şi dezvolte statutul de baron, Vasile ILIE a trecut şi la măsuri dure de poliţie politică, punând la cale, împreună cu diverşi mercenari ai propagandei vechi staliniste şi iliesciene,  planuri poliţieneşti  de înlăturare din Cultura locală a personalităţilor incomode: cele mai cunoscute şi recente măsuri datează de la epurările politice antisemite din vara anului 2010, făcute împotriva legislaţiei 2*, şi când, în calitate de şef cu Cultura la Consiliul Judeţean Suceava şi, profitând de măsurile de austeritate cerute de guvernul Boc, VASILE ILIE a dispus disponibilizarea unor cărturari tineri şi aruncarea pe drumuri a unor eminenţi specialişti care se remarcaseră nu numai profesional, dar şi etic şi civic, atât pe plan intern cât şi pe plan internaţional, ÎN SCHIMB, PROMOVÂND MAI ALES CLIENTELA ŞI CĂLĂII DE PARTID. Cauzele au ieşit la iveală, ulterior: nevoia unora din anturajul liderului PDL , precum şi gusturile sale personale, de a alimenta ura interetnică, xenofobia, antisemitismul, românismul definit prin ură faţă de străini, ca piston de presiune politică şi de politică de dreapta (Ilie şi ai lui sunt  atât de primitivi, încât par să confunde  ideile de centru şi cele radicale, facând şi inexplicabile concesii extremiştilor, CU CARE SE AFIŞEAZĂ LA EVENIMENTE DE MASĂ, VEZI FOTO, interesaţi fiind  de a induce mai departe confuzia între centru-dreapta şi extrema-dreaptă, antrenând pe acest făgaş antisocial şi antistatal mulţimi de fanatici de partid orbiţi fie de propria stare precară de educaţie, fie de radicalismul ideologic de stânga şi de dreapta. Dar lui ILIE,  electricianul anticultural, se pare că îi prieşte acest rol de planificator al urii, din raţiuni de discriminare de tip lebensunwertes Leben, precum şi rolul  de şef al Endlösung-ului bucovinean. Incă o dată se vede cum acest lider PDL, numit VASILE ILIE , este un PERICOL SOCIAL, mai ales că dirijează subtil şi reţele de informaţii, de propagandă şi de poliţie politică, generând multiple situaţii de conflicte d e  interese. Nu discutăm aici fabuloasa sa asemănare facială caricaturală cu Hitler, nici asocierea sa cu o Gâză plătită regeşte, pe post de ideolog şi de inventator autodidact de pseudo-concepte culturale şi de mic Himmler-Goebels, nici afişarea sa în public flancat mai ales de extremişti naționaliști ce redeșteaptă Cântarea României şi de agitatori xenofobi, care propagă patriotismul isteric pe un discurs violent al resentimentului (vezi fotografia din text. Probele din arhive sunt zdrobitoare). Ar fi doar un desen animat sadic, care ar anula  seriozitatea acestei analize). Concret, iată câteva din cazurile notorii de execuţie şi linşaj public decretate de ILIE:

- 1. în vara 2010, fără a-i fi expertizată activitatea şi fără a i se fi dat un previz, a fost executat şi a aflat din presă că a rămas pe drumuri, cercetătorul Daniel HRENCIUC, membru PDL la vremea aceea, fostul Director General de la Cultură şi Patrimoniu. Acesta tocmai terminase şi tipărise excepţionalul studiu despre Evreii din Bucovina, 2010.

Foto: cercetatorul Daniel Hrenciuc, ex membru PDL, autorul excepţionalului studiu Evreii din Bucovina, 2010, limojat în vara 2010 de mafia Vasile Ilie, fără expertiză şi fără preaviz. Epurare politică şi antisemită.

Daniel Hrenciuc avea la vremea aceea o situaţie materială și socială grea, un copil pe care îl creştea singur după separarea maritală, şi făcuse eforturi materiale personale uriaşe, pentru a investi bani proprii în cercetarea sa şi în studii iudaice sau de dialoguri interetnice, în ciuda tuturor vicisitudinilor. Era şi a rămas un intelectual rasat, de bună credinţă, foarte competent şi onest. Lovitura marca Vasile ILIE şi Gheorghe FLUTUR i-a pus viaţa în pericol, ca şi imaginea şi prestigiul personal.

- 2. în acelaşi lot de condamnaţi din iulie 2010, fără a-mi fi expertizată activitatea şi fără a mi se fi dat conform legii vreun preaviz, şi în ciuda tuturor performanţelor profesionale şi a aportului meu pentru imaginea şi pentru prestigiul cultural modern al Bucovinei şi al Consiliului Judeţean Suceava (v. detalii activitatea mea şi diverse programe naţionale şi internaţionale http://ro.wikipedia.org/wiki/Angela_Furtun%C4%83

), dar și în ciuda faptului că sunt o scriitoare recunoscută (debutul acum 15 ani în revista România Literară nr. 42 și nr. 46 din 1997 și multiple premii naționale și internaționale, http://angela2008furtuna.wordpress.com/2012/01/29/2012-angela-furtuna-15-ani-de-la-debut-in-revista-romania-literara-nr-42-pagina-posta-redactiei-si-nr-46-pagina-poemul-cu-scrisoare-din-1997/ ), tot în vara anului 2010, şi eu am fost dată afară în mod abuziv de Consiliul Judeţean Suceava, din Biblioteca Bucovinei, responsabil cu Cultura fiind acelaşi Vasile ILIE.

Foto: Angela Furtună, scriitoare, publicistă, artist vizual, critic, eseist, om de cultură recunoscut în România şi pe plan internaţional, autoarea cărţii La anul, la Ierusalim, 2010, limojată şi ea în vara lui 2010 de mafia Vasile Ilie. Epurare politică şi antisemită.

Având la rândul meu o situaţie dificilă pentru un intelectual, ca şi Daniel Hrenciuc, reafirm că am fost eliminată prin metode teroriste , neostaliniste, condimentate de poliţia politică şi de incitări, deşi am muncit şi creat pentru Consiliul Judeţean Suceava şi pentru Cultura locală autentice proiecte de anvergură şi de ţinută http://ro.wikipedia.org/wiki/Angela_Furtun%C4%83, proiecte de recuperare a memoriei şi a valorilor româneşti, dar care au fost sistematic călcate în picioare în ultimele cinci-şase decenii, de cei mai duri ceauşişti şi de odraslele lor, ce au primit azi cadou  Bucovina de la părinţii aparatcici şi fac parte din sistemul dinastic politic neostalinist.

Dar semnătura finală pe cele două epurări citate mai sus a pus-o Gheorghe FLUTUR!

Deci, Vasile Ilie face cercetările prealabile de poliţie politică, iar GHEORGHE FLUTUR ÎŞI DĂ ACORDUL PE LOVITURILE FINALE! (După cum se va vedea mai departe, în timp ce noi eram daţi afară, fără avertizare şi fără preaviz, în mod criminal, Flutur şi Ilie finanţau din bani publici cărţile unor extremişti care încălcaseră grav legea și absorbeau revista condusă de oamenii fidelizați !)

Făceam parte, alături de Daniel HRENCIUC, din lotul cărturarilor liberi şi democraţi autentici,  care trebuiau pedepsiţi pentru opiniile lor, mai ales pentru cercetările şi studiile pe cultură evreiască şi veche iudaică (remarc, fiindcă veni vorba, că pentru cercetările pe iudaism sunt jignită de clanul de ideologi din jurul lui ILIE cu apelative ca jidancă sau trădătoare de neam, însă nimeni nu mă gratulează cu acelaşi comportament punitiv şi pentru faptul că susţin şi scriu de ani de zile şi în mişcarea francofonă din România, organizând sistematic în ultimii şapte ani evenimente francofone de ţinută. Există şi în judeţul Suceava atâţia şi atâţia profesori decoraţi de statul francez cu Ordinul Palmes Academiques, acordat pentru servicii aduse culturii franceze, dar ei nu sunt ” pedepsiţi ” public şi persecutaţi politic de cercurile extremiste româneşti aşa cum sunt încondeiaţi, de către antisemiţii de serviciu, cercetătorii şi simpatizanţii culturii iudaice. Discriminarea e clară: iudeofonia şi francofonia nu sunt judecate în România cu aceeaşi măsură de către aceşti fanatici încă activi în toate bazinele politice şi care ne enclavizează ţara). Măsura luată de ILIE şi amicii săi PDL mi-a pus viaţa în pericol, mi-a produs vătămări de sănătate, ireversibile, mi-a dat o lovitură de imagine şi mi-a compromis statutul public. Au avut grijă să propage ură şi discredit în jurul numelui meu. (Ca şi în epoca stalinistă, s-a ajuns ca repetenţii politruci să dea afară olimpicii, după bunul plac!) În acelaşi an, publicasem cartea de cercetări şi hermeneutici comparate intitulată La anul, la Ierusalim, o carte – un studiu ştiinţific şi o muncă titanică, şi care a necesitat o investiţie materială şi umană personală de ani de zile, pe probleme de cultură română şi iudaică. O consider o lucrare fundamentală pentru etica  dialogurilor româno-iudaice şi a recuperării normalităţii în România. În vederea limojării mele, (la iniţiativa proprie?) , directorul instituţiei, Gabriel CĂRĂBUŞ şi şefa de Relaţii Publice, COCUZ Lăcrămioara întocmeau în instituţie (la indicaţia doar a lui ILIE şi a poliţiei sale politice, sau şi la comanda PDL-ului şi a poliţiei politice, care îl ţin în braţe şi la ora actuală pe acest criminal ILIE?) liste stalinistoide de semnături şi de adeziuni ale membrilor colectivului (procedeu ilegal și nedemocratic pentru abordarea profesională), care erau astfel instigaţi împotriva mea, şi prin procedee rasiale şi de ură interetnică, în ciuda legislaţiei româneşti. S-a aplicat procedeul stalinist al eliminării mele din colectiv (fără a fi deţinut vreo funcţie) nu prin expertize profesionale, ci prin adunare de semnături şi denigrări, şi totul împotriva legislaţiei româneşti. Nu există ceva mai sinistru, în anii 2010, decât să asişti la fanatizarea politică şi rasistă a oamenilor din jur, a colegilor, precum şi la incitarea la ură exercitată politic, la presiuni exercitate asupra colectivului, prin presiunea liderilor bibliotecii şi ai Consiliului Judeţean. Noi suntem ţară UE şi NATO, totuşi!

Pe de altă parte, există mulţi martori în jur care îşi amintesc şi care relatează cum, în varii ocazii, ca şi în timp ce mă aflam în greva foamei ca semn de protest faţă de gestul criminal al lui VASILE ILIE din iulie 2010, numiţii scriitori şi jurnalişti DOINA CERNICA, ION BELDEANU, MIHAI VICOL, cunoscuţi antisemiţi, dar şi , pe alte filiere, Mihai Iacobescu, sau ARCU sau Ion NEDELEA (lista e lungă, şi mulți fac parte din cercurile lui ILIE) răspîndeau prin oraş, mai ales printre intelectuali, cu mult sârg, zvonul că sunt evreică, jidancă  şi antiromâncă, şi tocmai din această cauză trebuia să fiu dată afară (Doina Cernica, Ion Beldeanu şi Nedelea excelează în aceste incitări), numiţii incitând la ură rasială şi la comportament violent şi discriminativ. Repet, sunt unii oameni ce  se află în anturajul imediat de propagandă al lui ILIE et Propaganda ocultă, cu vechi ştate peceriste. Operaţiunile lor vechi, ceauşiste, de incitare la ură, îşi găsesc din nou, în context pedelist actual, noi simeze de expunere, după ce în anii 60-80 au funcţionat ca maşinării ale propagandei în PCR, iar în anii 90 au deservit reţelele de ură de clasă şi antiminorităţi ale peremismului şi pesedismului vechi, care au întârziat sau zădărnicit recuperările adevărului istoric…Pare halucinant, dar este purul adevăr.

Aşadar, după ce în anii 90, Vasile ILIE, Valeriana ILIE şi infractorul ANDRONIC Dorin împreună cu complicii MANDICI Vasile, Curcă A, URSĂRESCU I. şi alţii mă lăsaseră fără casă, datorită unor operaţiuni diabolice desfăşurate de reţeaua lor de crimă organizată din Justiţia cu comandă politică, iată cum, în vara 2010, acelaşi Vasile ILIE m-a aruncat şi pe drumuri lăsându-mă fără job, din raţiuni alimentate şi de ură rasială, ţintind distrugerea mea fizică şi psihică, dispunând împreună cu Gheorghe FLUTUR desfiinţarea postului meu şi mimând austeritatea cerută de guvernul Boc (deşi, simultan cu limojarea mea de la bibliotecă, absorbiseră la Biblioteca Bucovinei revista Bucovina literară şi echipa condusă de Arcu, omul care mă dăduse afară în 2003 când s-a opus publicării Moncăi Lovinescu la Bucovina Literară, şi care îşi făcea intrarea în funcţia de redactor şef cu editorialul în care ameninţa că mă va băga în închisoare). Peste câteva luni, s-a mai încercat, de către complici ai lor, şi asasinarea fizică a unui membru al familiei mele.

CE CRIMĂ ORIBILĂ, CONCEPUTĂ DE UN MANIAC AL URII, DE UN ASASIN PLĂTIT DE STATUL ROMÂN! Consemnez pentru posteritate aceste fapte şi date, care demonstrează violenţa şi ilegitimitatea unor membrii ai guvernării locale precum şi terorismul politicii ei, pentru că sunt informaţii că supravieţuirea mea este ameninţată de poliţia politică a lui ILIE şi de forţele de propagandă şi de represiune care au c0manda să-i asigure CU ORICE PREŢ  ascensiunea în alegerile locale, precum şi  la vârful puterii de la Bucureşti.

În tot acest timp, cât eliminau elitele pro-occidentale şi pro-democrate din Bucovina, lucrând împreună cu aparatul lor de propagandă de sorginte bolşevic-ceauşist-legionaroidă, liderii ILIE (şi, mereu alături, şi FLUTUR, din păcate) au generat linii de finanţare  a unor cărţi de valoare discutabilă, precum şi a unor programe care din punct de vedere cultural sunt, adesea, și fără echivoc, nişte tunuri, iar, unele, da!, reprezintă chiar germeni de deturnări de fonduri, insistând pe promovarea în Bucovina a unor aşa-zise branduri literare care în realitate sunt nişte anti-modele (tot felul de martiri şi eroi naţionali extraşi dintre grupurile extremiste de stânga sau de dreapta cu care ne-a pricopsit istoria), încalcă bunul simţ, etica publică, legislaţia României şi adevărul istoric, incitând din nou la scăderea standardelor, la agramatism şi la evoluţii periculoase. Una din cauze: instalat la CJ  pe domeniul CULTURĂ ca şef, electricianul ILIE şi mafia sa  nu folosesc consilieri culturali de top, validaţi de experienţă, competență şi notorietate, autentic avizaţi pe probleme literare şi culturale alocate valorilor majore, ci nişte politruci sau ageamii fără studii onorabile, conflictogeni şi fără discernământ cultural autentic, care deservesc preponderent interese clientelare.

Cauzele profunde ale situaţiilor ce fac posibile asemenea alunecări şi comportamente publice politice barbare, ca acelea gestionate în anii din urmă de lideri compromişi de tipul VASILE ILIE, rezidă în politizarea instituţională excesivă, promovarea clientelei şi a oamenilor lipsiţi de competenţă şi în lipsa de asumare a unor responsabilităţi autentice faţă de Binele public. Încălcarea drepturilor omului şi atacul permanent la valorile democraţiei au substituit, în administraţia condusă de VASILE  ILIE, stilul managerial de tip civilizat cu unul discreţionar, de teroare şi de represiune, de abatere de la orice normă deontologică şi etică. Stilul politic ILIE: haita.

FOTO: Esenţa Dictaturii VASILE ILIE – ABUZURI PRIN ÎNCĂLCAREA LEGII, PRIN NERESPECTAREA DREPTURILOR OMULUI, PRIN SUBMINAREA INTERESELOR STATULUI DE DREPT.

VASILE ILIE  a orchestrat fără încetare, atât sub baronul Gavril Mîrza, cât şi sub baronul Gheorghe Flutur, şi folosind în general aceleaşi resurse clientelare, aceiaşi cadrişti şi aceleaşi servicii, o teroare neostalinistă pentru eternitate. Da, Vasile Ilie ESTE UN PERICOL PUBLIC pentru România, pentru Bucovina, pentru mediile autentic democrate.

CONCLUZII

- A. Concluzie privind analiza POLITICII  DE  INSTIGARE  LA  URĂ INTERETNICĂ, LA DISCRIMINARE ŞI LA VIOLENŢĂ MENTALĂ

Acest studiu însoţit de o analiză de caz reprezintă o investigare a acestor fenomene, fapte, cauze şi soluţii, la care ne simţim datori a medita, pentru binele civic. Este vorba despre lumea noastră, despre societatea pe care o  lăsăm copiilor noştri, despre responsabilitatea de a încerca  o redresare profundă a României, începând cu miezul şi cu vulnerabilităţile ei maxime. Totul, pe fondul unei bunecredinţe autentice şi al unei nevoi de adevăr.

Mai întâi: enunţarea problemei şi punerea problemei, pentru un public adesea mort din punct de vedere etic, civic şi ştiinţific. Apoi, enunţarea şi analiza cazurilor concrete.

Finalmente, s-a văzut că în chestiune  – dincolo de problemele: a. de a sancţiona bazinele umane responsabile de distrugerea statului de drept şi b. de a elimina prin vot ascensiunea din nou a unor lideri de tipul infracţional fără scrupule VASILE ILIE – , se află destinul unei ţări aruncate în criză şi zguduite din temelii de false teme şi de ideologii radicale, care îi ameninţă stabilitatea internă şi securitatea regională şi globală, nu numai echilibrul instituţional, juridic, economic şi cultural. Sunt, acestea, priorităţi de grad zero pentru construcţia statului de drept, abordabile numai în interiorul unor limpeziri doctrinare şi etice.

B. Concluzie privind analiza Cazului VASILE ILIE

Un Rău politic absolut ameninţă democraţia în România profundă, mai ales atunci când el este inoculat în mod profesionist unui electorat obosit şi descurajat, care nu mai ştie să se apere de manipulare, şi care nu discerne  între supravieţuirea de azi pe mâine şi servilismul faţă de  monştri politici de tipul  VASILE ILIE. Acest Rău politic absolut mizează pe abolirea nevoii de etică în societatea românească, sub presiunea unei crize fără precedent. El aduce Restauraţia unui Rău politic de care crezusem a ne fi despărţit definitiv în 1989.

Fotografia de mai sus aparţine ziarului Monitorul de Suceava, din data de 12 mai a.c., şi e un instantaneu de la manifestarea, concepută ca eveniment de propagandă electorală mascată pentru ILIE (ekipa de propagandă a funcţionat neîncetat în jurul Ilie ), şi promovată copios, fără precedent, ca un eveniment chipurile internaţional, în trei numere ale ziarului ( din 3 mai, 7 mai şi respectiv 10 mai) de către Monitorul, care promovează predilect – din întâmplare? – campaniile lui VASILE ILIE şi ale gâzelor din jur  http://www.monitorulsv.ro/Cultural-local/2012-05-12/Despre-nevoia-de-Loghin-si-despre-epoca-piticilor-osandei  . In stânga lui VASILE ILIE, ca şi altădată, domnul MIHAI VICOL, un alt cunoscut  scriitor local şi personaj charismatic extrem de provocator şi incitator, xenofob şi antisemit (e dreptul lui, dacă o face în intimitate, dar chestia e că domnia sa o face public şi incită mereu în public la ură rasială, alăturându-se adesea unor politicieni sau chiar universitari, iar într-o ţară civilizată nu se face să fii excesiv), şi care îşi declară, declamă şi strigă patriotismul violent la toate adunările publice (de parcă restul patrioţilor moderaţi şi decenţi din ţara asta am fi ilegali şi interzişi în ţara noastră şi în comunitatea noastră, şi trebuie să suportăm la infinit execuţiile publice la care incită mereu acest domn!), şi, mai mult, îşi etalează strident şi legionarismul, şi cultul Căpitanului, aprobat tacit, deci încurajat, de Vasile Ilie în calitate de vicepreşedinte PDL şi al CJ Suceava. A fost o ruşine pentru Bucovina, exaltarea publică a Căpitanului. De ce? Iată de ce: Nu de critică trebuie să ne temem, ci de aceste isterii publice care sunt, în fapt, tulburări ale ordinii, acțiuni fasciste şi incitări interzise de lege, şi care totuşi sunt tolerate de majoritate, intimidată şi care prin pasivitate se desolidarizează, astfel , de valorile democratice, lăsând loc extremiştilor să domine spaţiul public cu violenţă mentală, verbală şi fizică. Personal, resping violenţa socială, verbală şi mentală, pledând pentru rezolvarea prin polemici decente a criticilor şi a diferenţelor de opinii, nu prin incitare publică la ură, prin intoleranţă şi prin linşaje mediatice (în care domnii Vicol şi Gâză sunt specializaţi, şi tocmai de aceea utilizaţi de ILIE , contra simbrie, la acţiuni de sabotaj, defăimare şi intoxicare împotriva elitelor democrate. Ei, torţionarii, intoxică mediile publice cu false acuze, pentru că au experienţe de intoxicatori aprigi. Vezi şi cazul recent din Jurnalul Naţional online din 23 aprilie 2012 – ora 19:44, în care Gâză Ion şi poliţia politică a lui ILIE  VASILE incită la ură şi  publică denunţuri calomnioase împotriva mea,  fără motiv, recurgând la aceleaşi metode de instigare, compromitere, ameninţare şi de incitare la violenţă publică şi la suprimarea mea, ca şi în vara 2010, când am fost executată alături de cercetătorul Hrenciuc, sau ca şi la manifestarea din 12 aprilie a.c. şi etc, în cadrul incitărilor publice la antisemitism şi la linşaj mediatic şi fizic, făcute de aceleaşi forţe antidemocrate, prezidate de Vasile Ilie, în prezenţa salii pline de oameni. Probele există şi sunt irefutabile. Interesant cum  Gâză mă gratulează cu titlul de torţionară, în scop vădit de calomniere, când realitatea e tocmai pe dos…deci hoţul strigă hoţii, iar salariul lui primit de la domnul Oancea e îndestulător, aşa încât gâzele să funcţioneze ca agenţi de intoxicare).  VASILE ILIE, ca lider politic, care protejează extremiştii (vezi probe), este localizabil predilect în centrul unor atari evenimente publice sau oculte, în care legile României democrate sunt călcate în picioare, iar publicul, înspăimântat, este intimidat şi împiedicat să ia atitudine. Iată, este încă un caz care ilustrează care sunt mecanismele prin care presiunea politică, propaganda incitatoare la ură şi poliţia politică dirijată de lideri politici de tip ILIE deturnează mersul nostru de ţară NATO şi doritoare de modernitate.  Încă o dată, se vede că VASILE ILIE, patronul acestor regii, este un PERICOL PUBLIC. Încă o dată se vede cât de bine se pricepe acest histrion să se folosească de foamea şi de nevoia de bani a unor scriitori şi jurnalişti mercenari, a unor politruci şi agenţi, poate că disperaţi sau mai slabi de înger, implicându-i în proiecte antistatale şi destabilizatoare, de partea Răului politic.

Este de meditat la toate aceste situaţii ce enclavizează din nou Bucovina.

Cu Răul politic care distruge România din interior trebuie să luptăm prin mijloacele legale. Pentru că acest Rău există, îl vedem. Da, Vasile Ilie e real, iar faptele lui, adunate aici, dovedesc NOCIVITATEA SA SOCIALĂ, ADMINISTRATIVĂ ŞI POLITICĂ.

Rinocerizării trebuie să i ne opunem. Pe faţă. Prin metode democratice. Fiecare cetăţean român care are date concrete despre Răul politic ce vine prin mâna unor lideri corupţi, de tipul ILIE, ARE O DATORIE PATRIOTICĂ de a sensibiliza media şi opinia publică, organele de drept şi apărătorii legii, contribuind astfel la ecologizarea mediilor politice şi administrative din ţara noastră. România are nevoie de societatea civilă, care să vegheze la evoluţia sa către normalitate şi echilibru.

Nu trebuie să acceptăm să ne fie furată libertatea de cetăţeni români. Măcar de dragul copiilor noştri şi al neamului care se va ridica după noi, trebuie să ne apărăm ţara de Răul politic ce vine din prostia, agramatismul, ticăloşia, ciocoismul  şi derapajele din interior. Cei ce au încălcat legea şi sfidează normele statului de drept, să fie aduşi în faţa Justiţiei şi să nu mai ajungă la Putere.

Angela FURTUNĂ

1 IUNIE 2012

- 1. * Principalele legi împotriva discriminării

• Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare
• Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare
• HOTĂRÂRE nr. 1.194 din 27 noiembrie 2001 privind organizarea si funcționarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării
• Hotărâre nr. 1.258 din 13 august 2004 privind aprobarea Planului național de acțiune pentru combaterea discriminării
• Legea nr. 324 din 14 iulie 2006 pentru modificarea si completarea Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare
• Legea nr. 27/2004 privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 77/2003 pentru modificarea si completarea Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare
• Instrucțiunea CNCD, nr. 1 din 5 martie 2003
• Ordonanța Guvernului nr. 77/2003 pentru modificarea O.G. nr. 137/2003

Alte referinte de ordin general apar in:

• Constituția României (art. 4, art. 16, art.26 )
• Codul Muncii (art.5)
• Codul Civil al României (art.998 – 999)
• Codul Penal al României (art. 247, art. 317)

Pricipalele legi care protejează discriminarea la locul de muncă sunt:

Legea nr.202/2002 privind egalitatea de șanse între femei si bărbați

Ordonanța de urgență nr. 96 din 14 octombrie 2003 privind protecția maternității la locurile de muncă

Hotarârea de Guvern nr. 967/1999 privind constituirea si functionarea Comisiei consultative interministeriale în domeniul egalitatii de sanse între femei si barbati (CODES)

Hotarârea de Guvern nr. 1273/2000 privind planul național de acțiune pentru egalitatea de șanse între femei si bărbați.

- 2*  Legislaţie şi bibliografie împotriva antisemitismului şi a rasismului în România:

- http://www.idee.ro/holocaust/biblio.html

- Legislaţie antisemită: http://www.idee.ro/holocaust/pdf/legislatia.pdf

- http://www.idee.ro/holocaust/articol.html

- http://www1.yadvashem.org/yv/en/about/events/pdf/report/english/1.1_Roots_of_Romanian_Antisemitism.pdf

- http://dexonline.ro/definitie/rasism

- http://www.fcer.jewishfed.ro/public_html/index.php?option=com_content&view=article&id=982&Itemid=160

23 August – În memoria victimelor fascismului și comunismului

1. La 23 august, România comemorează victimele fascismului și ale comunismului, aducând un omagiu celor ce și-au pierduta viața în Shoah și în Gulag, precum și familiilor și comunităților afectate de aceste grave tragedii ale secolului trecut. Data de 23 august reunește semnificațiile a două zile istorice tragice pentru România:

-  23 august 1939 (Pactul Ribbentrop-Molotov,  ce avea să pregătească ocuparea Basarabiei și a Bucovinei de Nord la 28 iunie 1940, prin înțelegerea parafată între regimurile totalitare nazist și bolșevic și care avea să izoleze România de lumea civilizată) și

- 23 august 1944 (întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste).

LEGEA

La 11 octombrie 2011, Camera Deputaţilor a adoptat, cu 120 de voturi “pentru”, 94 de voturi “împotrivă” şi 8 abţineri, un proiect de lege în acest sens. Proiectul de lege a fost deja adoptat de Senat.

IICCMER iniţiase, încă din primavara anului 2010, proiectul de Lege privind declararea zilei de 23 august Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului şi a zilei de 21 decembrie Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România, care îşi propune

A)  să omagieze victimele fascismului şi comunismului, ca regimuri totalitare, în baza declaraţiilor şi recomandărilor unor foruri interne şi internaţionale şi,

B)   în particular, să omagieze victimele regimului comunist în România, prin asumarea de către statul român a obligaţiei morale de a consacra două zile comemorative: 23 august şi 21 decembrie.

Proiectul legislativ a fost adoptat de Parlamentul României, devenind Legea nr. 198 din 7 noiembrie 2011.

Această lege asigură coerenţa unei politici de memorie şi de cultură a eroilor la nivelul statului român, oferindu-se posibilitatea constituirii unei pedagogii destinate să educe tinerele generaţii în spiritul respectului profund faţă de toate victimele regimurilor totalitare.

II.                 LEGEA Nr. 198 din 7 noiembrie 2011,

PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 11 noiembrie 2011[1]

 privind declararea zilei de 23 august Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului şi a zilei de 21 decembrie Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România

EMITENT: PARLAMENTUL ROMÂNIEI 
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 799 din 11 noiembrie 2011 
Parlamentul României adoptă prezenta lege.

ART. 1 
(1) Se declară ziua de 23 august Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului. 
(2) Se declară ziua de 21 decembrie Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România. 
ART. 2 
Parlamentul României, Guvernul României, autorităţile publice centrale şi locale vor organiza activităţi festive pentru marcarea acestor evenimente, în limita alocaţiilor bugetare aprobate. 
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR 
ROBERTA ALMA ANASTASE 

PREŞEDINTELE SENATULUI 
MIRCEA-DAN GEOANĂ

1. III.           Istoricul legii 198

La 11 octombrie 2011, Camera Deputaţilor a adoptat, cu 120 de voturi “pentru”, 94 de voturi “împotrivă” şi 8 abţineri, un proiect de lege în acest sens. Proiectul de lege fusese deja adoptat de Senat.

IICCMER iniţiase, încă din primavara anului 2010, proiectul de Lege privind declararea zilei de 23 august Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului şi a zilei de 21 decembrie Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România, care îşi propune

-să omagieze victimele fascismului şi comunismului, ca regimuri totalitare, în baza declaraţiilor şi recomandărilor unor foruri interne şi internaţionale şi,

-în particular, să omagieze victimele regimului comunist în România, prin asumarea de către statul român a obligaţiei morale de a consacra două zile comemorative: 23 august şi 21 decembrie.

Proiectul legislativ a fost adoptat de Parlamentul României, devenind Legea nr. 198 din 7 noiembrie 2011.

Această lege asigură coerenţa unei politici de memorie şi de cultură a eroilor la nivelul statului român, oferindu-se posibilitatea constituirii unei pedagogii destinate să educe tinerele generaţii în spiritul respectului profund faţă de toate victimele regimurilor totalitare.

1. IV.           Raportul Final asupra Holocaustului și Raportul Final asupra Dictaturii Comuniste din România (bibliografie obligatorie, analist Ruxandra Cesereanu):

http://www.revista22.ro/raportul-final-asupra-holocaustului-si-raportul-final-asupra-dictaturii-comuniste-in-romania-3795.html

Raportul final asupra Holocaustului si raportul final asupra dictaturii comuniste in Romania:

La 22 octombrie 2003, la initiativa presedintelui Romaniei din acea perioada, Ion Iliescu, a fost constituita o Comisie Internationala pentru Studierea Holocaustului in Romania (sub presedintia laureatului Premiului Nobel pentru pace, Elie Wiesel, scriitor american de origine romana)¹. In primavara anului 2006, la initiativa presedintelui Romaniei, Traian Basescu, a fost constituita o Comisie Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania (CPADCR, sub presedintia politologului american de origine romana, Vladimir Tismaneanu)². Scopul concret al constituirii ambelor Comisii a fost realizarea cate unui raport final legat de cele doua forme ale totalitarismului (extrema dreapta si extrema stanga) care au functionat in Romania, intre 1940-1944, respectiv 1945-1989. Ambele Comisii au avut un fundament legal si etic si au raspuns unor asteptari si dileme ale romanilor legate de istoria lor recenta. In cazul Raportului Final legat de analiza dictaturii comuniste (care trebuia sa marcheze sfarsitul unei epoci, la 1 ianuarie 2007 urmand ca Romania sa fie acceptata in Uniunea Europeana), a mai existat un scop manifest: masivul document ar fi putut sa ii ofere presedintelui Traian Basescu o baza stiintifica pentru condamnarea oficiala a comunismului in Romania, ca ilegitim si criminal. Acest lucru s-a si intamplat la 18 decembrie 2006. Condamnand regimul comunist drept ilegitim si criminal, Traian Basescu a facut un gest similar celui al lui Jacques Chirac, primul presedinte care a condamnat in numele statului francez regimul de la Vichy, ca parte a experientei istorice a acestui stat (aceasta comparatie la nivelul gesturilor etice a doi presedinti ii apartine lui Vladimir Tismaneanu).

 Premisa ambelor rapoarte a fost cercetarea si stabilirea adevarului privind cele doua tragedii, ale Holocaustului si Gulagului, cu toate implicatiile politice, sociale, psihologice, istorice, umane ale acestora. De asemenea, ambele rapoarte au vizat o sanctionare oficiala (girata de autoritatile romane) a celor doua extremisme (ororile petrecute intre 1940-1944 si 1945-1989 fiind imposibil de cuantificat si decamuflat in timpul perioadei comuniste). Din componenta  Comisiei Wiesel au facut parte in principal istorici si sociologi; din componenta Comisiei Tismaneanu au facut parte, de asemenea, istorici, sociologi si politologi, dar si jurnalisti, oameni de litere, personalitati civice, caracterul acesteia fiind mai eterogen decat al Comisiei Wiesel. De mentionat: doi dintre membrii Comisiei Wiesel au facut parte si din Comisia Tismaneanu, este vorba despre istoricii Andrei Pippidi (membru propriu-zis) si Adrian Cioflanca (expert). De remarcat, de asemenea: din Comisia Wiesel au facut parte doi consilieri prezidentiali ai lui Ion Iliescu, Ioan Scurtu si Victor Opaschi (prin urmare, macar un minim control tutelar al lui Ion Iliescu a existat, cei doi istorici amintiti putand monitoriza pentru presedinte activitatea Comisiei Wiesel); in schimb, desi CPADCR a fost creata de presedintele Traian Basescu, din Comisia Tismaneanu nu a facut parte vreun consilier prezidential, astfel incat nu a existat vreo interferenta a autoritatilor cu activitatea Comisiei; din Comisia Tismaneanu a facut parte, totusi, un consilier, dar al adversarului presedintelui Basescu, primul ministru Calin Popescu Tariceanu, este vorba despre remarcabilul istoric Marius Oprea (specializat pe analiza Securitatii). Singurul lucru in care Administratia Prezidentiala s-a implicat a fost acela de a cataliza accesarea Arhivelor de catre expertii CPADCR.

 La 11 noiembrie 2004,  Raportul Final realizat de Comisia Wiesel i-a fost prezentat lui Ion Iliescu; acest raport a fost semnalat public, dar nu a si fost dezbatut public decat minimal; raportul produs de Comisia Wiesel a avut putini detractori, iar acestia au fost exclusiv din varii factiuni ale extremei drepte care se manifesta politic si cultural in Romania postcomunista. Raportul Final realizat de Comisia Tismaneanu i-a fost predat in noiembrie 2006 lui Traian Basescu – acesta a prezentat concluziile respectivului raport in fata Camerelor reunite ale parlamentului, in 18 decembrie 2006, fiind boicotat de reprezentantii catorva partide alergice la ideea de sanctionare a comunismului: PRM in principal, PSD in plan secundar (desi raportul nu a avut coloratura revansarda, ci a fost redactat in spiritul liberalismului civic, el a fost perceput, uneori, ca un document coleric-politic menit sa produca discordie). Daca raportul Comisiei Wiesel a avut un caracter amplu istoric si factual, raportul Comisiei Tismaneanu a mizat pe caracterul politologic legat de deconstructia ideologiei comuniste, neuitand, fireste, de factualitatea necesara unui asemenea raport in legatura cu victimologia aferenta (raportul a pedalat pe un caracter initial prioritar politologic, intrucat acesta a fost documentul cathartic dorit de Presedintia

1. V.               Dacă ar fi să inițiem un seminar sau o emisiune…PUNCTE DE REPER ȘI DE INFORMARE PUBLICĂ PRIVIND CONȚINUTUL ȘI SEMNIFICAȚIA CONCEPTELOR DE FASCISM ȘI DE COMUNISM, CU APLICAȚIE ȘI LA ROMÂNIA

23 AUGUST –  În memoria victimelor fascismului şi comunismului

LEGEA 198 DIN 2011

1. Semnificaţia celebrării memoriei şi a semnificaţiilor alocate de Legea 198 din 2011 zilei de 23 August.

https://www.youtube.com/watch?v=I996tT7gBjk&list=PL5EEF6ED4AFDF8B59

Sursele teoretice comune ale fascismului si comunismului

https://www.youtube.com/watch?v=7hAMZ-qOlAE

1. Fascism https://www.youtube.com/watch?v=tZPPHK4C3-o şi Comunism https://www.youtube.com/watch?v=uKGCGHX5zw8– cele două forme de totalitarism ale secolului XX, care au afectat lumea, şi particular România. Efectele lor: Holocaust şi Gulag. Despre victime: peste 6 milioane, respectiv peste 200 de milioane

Fascismul este o ideologie politică radicală și autoritară, apărând mai întâi sub forma naționalismului radical (ultranaționalism). Conceptele cheie ale fascismului sunt: stat totalitar, partid unic, om nou, elite de îndoctrinare, eugenism, fondat de sindicaliștii naționaliști ai Italiei din primul război mondial, anticomunist, antidemocratic, antiindividualist, antiparlamentar, antiliberal, antiburghez, antiproletar, uneori anticapitalist.  

Comunismul e fie o ideologie, o mișcare politică sau un regim politic, dominat de conceptele de stat și partid unic, totalitarism, clasele sociale având acces inegal la uzufructul proprietății colective. Din istoricul comunismului: după Revoluția rusă din februarie 1917, care a răsturnat Monarhia și a propus o Republică democratică, are loc Puciul comunist bolșevic din octombrie 1917, devenit în istorie cunoscut sub numele de Revoluția din Octombrie 1917, instalând un regim ce îmbină marxismul și tradiționalismul rusesc și e bazat pe teroare. Mai multe forme ulterioare de comunism au năzuit să aplice un comunism cu față umană atît în Rusia cât și în țările foste membre ale Tratatului de la Varșovia.

1. Cum era celebrată de comunişti ziua de 23 august, până în 1989.

- Care era semnificaţia acelei zile alocată de comunişti şi ce se petrecea la paradele din România şi din tot bazinul tratatului de la Varşovia ?

https://www.youtube.com/watch?v=wayi9HlVhgQ

- Care era atitudinea propagandei şi educaţiei în şcoli faţă de victimele Holocaustului şi ale Gulagului? Până în 1990, se impunea o tăcere totală față de memoria recentă și față de victime.

   4.   Cazul particular Bucovina, sub ambele totalitarisme: a. imagini şi literatură a Holocaustului transnistrean,  ca şi b. texte şi imagini privind deportările din Nordul Bucovinei în Siberia , Gulagul. [2]

Holocaustul transnistreanhttps://www.youtube.com/watch?v=dSM-M3GRy-g

Deportarea românilor in Siberia  https://www.youtube.com/watch?v=ewTt6C2iEYM

https://www.youtube.com/watch?v=cG40x–tMWo&list=PLqpEAmXcB5VA3L7ofNeL-_VX5_nfM6HAe

https://www.youtube.com/watch?v=T81PFhcnbZE

1. Educaţia pro-memorie, cultul eroilor, pedagogia memoriei, profilaxia Răului politic totalitar. Un deziderat al societății democrate și modernizate.

Target: toleranţă, multiculturalism, pace socială, combaterea extremismului, respectul pentru adevărul istoric, cinstirea martirilor şi a victimelor abuzurilor istoriei.

A nu uita Răul totalitar recent, căci există şansa repetării lui.

1. VI.            MICĂ BIBLIOGRAFIE

1. 1.    Anița Nandriș-Culda, 20 de ani în Siberia, Amintiri din viață, Ed. Humanitas. Pentru această carte (tipărită abia în 1991 şi în limba română, adică la trei decenii după surghiunul antiromânesc organizat de URSS), autoarea – care a fost deportată timp de două decenii în Siberia, împreună cu cei trei fii de 11, 14 şi, respectiv, de 17 ani, şi alături de alte peste 10.000 de români – a primit Premiul “Lucian Blaga” al Academiei Române în anul 1992.
2. 2.    Radu Mărculescu, Pătimiri și iluminări din captivitatea sovietică, Ed. Humanitas.
3. 3.    Norman Manea, Întoarcerea huliganului, Editura Polirom.
4. 4.    Alexandr Soljenițân, Arhipelagul Gulag.
5. 5.    Vasile Gh. Baghiu, Prizonier în U.R.S.S.
6. 6.    Alain BesanÇon, Nenorocirea secolului, Despre comunism, nazism și unicitatea shoah, Ed. Humanitas.
7. 7.    Raportul Final al Comisiei Wiesel pentru Holocaust, inițiat de președintele Ion Iliescu.
8. 8.    Raportul Final al Comisiei Tismăneanu pentru Comunism, inițiat de președintele Traian Băsescu.

Rezultatele ediţiei a 3-a a premiilor presei româneşti nord americane

PREMIUL I – SECŢIUNEA CULTURĂ: ANGELA FURTUNĂ – I  – în revista Romanian Times – cu articolul „Monica Lovinescu, sau despre darul şi  naşterea discernământului în faţa gândirii totalitare”

1 Decembrie, 2013- Chicago, IL- Asociaţia Jurnaliştilor Români din Statele Unite şi Canada (NARPA) are plăcerea de a anunţa  rezultatele ediţiei a 3-a a premiilor presei româneşti nord americane. Concursul a avut drept scop: încurajarea şi stimularea producţiei jurnalistice din diaspora nord-americană. În concurs au intrat 24 de materiale, trimise de publicaţii româneşti din America şi Canada,  la următoarele secţiuni: REPORTAJ,  INTERVIU, EDITORIAL şi CULTURĂ.

Comisia, formată din Daniele ŞOROŞ – Romanian Global News – Preşedinte juriu, Vlad Teodorescu – Evenimentul zilei – Vice preşedinte juriu, Augusta Dordai – Radio Transilvania şi Dan Boanţă – Amro News după centralizarea datelor cu evaluările materialelor media înscrise la concurs, a deliberat următorul clasament:

Reportaj                                              

Mădălina Corbeanu – I (9.16) Acasa Media - Gabi Szabo – o comoară preţioasă a României sau viaţa ca o cursă continuă                        

Simona Botezan – II (8.98)      Miorita USA -Ofiţerul American Tudorel Caliga a defilat în escorta preşedintelui Obama  

Cristina Sofronie, Răzvan Dupleac – III (8.88) ZigZag Român-Canadian -Spuneţi NU hotărât VIOLENŢEI! :Cazul Simona Tibu, românca bătuăa de un politişt din Alberta

Interviu

Viorel Vintilă I (9.47)  Gândacul de Colorado -Filmmakerul de origine română, Alex Rotaru,a cucerit fortăreaţa numită Hollywood

Virgil Raţiu şi Corneliu Florea – II (9.27) Jurnal Liber - Interviu cu ÎPS IOAN  SELEJAN, Arhiepiscop al Episcopiei Covasnei şi Harghita

Octavian Curpaş – III(8.93) Mioriţa USA -Arizona

Cultură                              

Angela Furtună – I (8.99) Romanian Times – Monica Lovinescu, sau despre darul şi  naşterea discernământului în faţa gândirii totalitare

Laetiţia Militaru – II (8.93)     ZigZag Roman-Canadian –La 99 de ani,

Nicolae Mateescu-Matte şi “secolul în care visele se împlinesc”

Doina Popa – III (8.68) Curentul Internaţional – “Un generos periplu literar prin comunitătile românilor din America”     

Editorial

Mihai Manolache – I (9.04) Acasa Media -Viaţa unui comis-voiajor

Octavian Curpaş – II (8.85) Miorita USA -Mituri americane : “Cine vrea să facă rost de armă, tot face rost”

Viorel Vintilă – III (8.66) Gândacul de Colorado -Proxenetismul politic

Premiile vor consta în diplome, trofee şi alte forme de retribuţie sau recunoaştere.

————————————————————————–

ARTICOLUL CĂŞTIGĂTOR:

Angela Furtună – Articol publicat în revista Romanian Times, Anul XIII, No. 275, 2013, p.9,  la rubrica Meditaţii est-etice

MONICA LOVINESCU, SAU DESPRE DARUL ŞI  NAŞTEREA DISCERNĂMÂNTULUI ÎN FAŢA GÂNDIRII TOTALITARE

…la 19 noiembrie, ar fi împlinit 89 de ani…

      Moto: “În toate apologiile retrospective ale comunismului regăsim apelul la afectivitatea care ar scuza cele mai mari fărădelegi” (Jean-François Revel)

În jurul marilor teme culturale şi existenţiale ce se întrepătrund în conştiinţa intelectualei livreşti care era Monica Lovinescu la vârsta tinereţei şi a debutului existenţei din exilul parizian, paradigma morţii şi a sinuciderii potenţează trăiri afective intense; e, pentru suflet, pretextul de a renaşte din propria cenuşă precum Pasărea Phoenix – dar, în acelaşi timp, e o avanscenă a identificării şi a autocreaţiei prin avatarurile structurilor temperamentale, cognitive şi reactive, recognoscibile şi asumate de scriitoare: „mi-am dat seama, în faţa acestui vid,  că de fapt nu agnostică sunt, ci jansenistă, dintre cei cărora graţia le fusese refuzată”. Pentru prima dată, autoarea face mărturisirea că la mijloc a fost un act tranşant cu propriul ei stil de gândire, că a existat o decizie foarte personală, cu rol terapeutic, luată la limita de suportabilitate a suferinţei imense pe care o trăise până atunci, căci conştientizase în sfârşit originile răului care o măcinase sufleteşte. Amputarea liniilor de forţă ale traseului existenţial este o soluţie de sacrificiu.. Pierduse într-un timp scurt cei trei piloni ai libertăţii: pe tata, ţara de origine şi pe mama (rămasă ostatică în ţara pierdută, şi aflată acum sub ocupaţie bolşevică). Singură de acum, în faţa unei lumi formată numai din pământ şi din cer – construită doar din tărâmul fără graniţe al exilului, ca lume imponderabilă şi fără piloni de susţinere –, copleşită de povara de a fi doar prin ea însăşi ceea ce fusese menită a fi, dar încă nu putuse cuprinde, Monica are intuiţia să renunţe la bocet, la auto-compătimire, la scâncetul interior al fiinţei speriate, „suprimând din Jurnal orice accent de jelanie”. Din slăbiciunile omului expus reimplantării într-un mediu de cultură străin, deşi nu tocmai necunoscut – căci asimilat prin educaţie –, Monica Lovinescu se va reinventa, după legi noi, care o opuneau sieşi pe sine. Plus d’états d’âme, ça suffit, va nota autoarea, când în româneşte, când în franţuzeşte, decizând să o rupă cu „sufletul” prohodit, să fie discretă, să elimine oglinzile şi revoltele. Monica Lovinescu avea să-şi prescrie singură reţeta psihologică a supravieţuitoarei, căreia îi va adăuga mai târziu, drept corolar, componenta etică. Maturizarea mea: îndepărtarea de mine, va spune, cu tenacitate, scrâşnind din dinţi. Prin urmare, va alege obiectivarea, estomparea introspecţiilor sterile, eliminarea autocontemplaţiei şi a dispoziţiilor narcisice. Până la urmă, este vorba, de fapt, despre un lung exerciţiu de iertare de sine, de acceptare a mutaţiilor care îi bulversaseră viaţa prin caracterul lor de forţă – politic şi de atitudine –, de deprindere a strategiilor de dezvoltare personală şi chiar de autodepăşire morală, prin ridicarea permanentă a pragului de sensibilitate şi prin adecvarea mecanismelor de apărare. În fond, sentimentele pe care le învingea acum, la maturitatea ce începea abrupt şi nemilos, făceau parte din gama trăirilor decisive: sentimentul de copil orfan, sentimentul de culpabilitate al supravieţuitorului,  sentimentul de alungare al exilatului, precum şi sentimentul de ireversibilitate a timpului trăirii. Figurau, evident, printre compulsiile adaptative ale Monicăi Lovinescu, şi trăirile metafizice, ca la Louis Vincent Thomas[1] ; în faţa morţii – asimilată cu Marea Necunoscută –, expirul devine astfel o formă a non-cunoaşterii, fiind neesenţială, având ordin taxinomic de proces, dar numai muritul putând fi perceput de conştiinţă. Or, tocmai la acest murit avusese acces autoarea în ruminaţiile sale încredinţate Jurnalului. Iar acest acces se făcea de pe poziţiile tuturor speciilor de extrapolări, plecând de la angoasele colective, nu numai personale, tipice pentru civilizaţia europeană.

Pe de altă parte, atmosfera de teroare răspândită în Europa de stalinism şi ulterior de efectele bolşevizării Estului a marcat-o pe Monica Lovinescu, la fel cum a marcat puternic pe exilaţii români răspândiţi în toată lumea şi mai ales dintre cei care erau la curent cu fenomenul represiunii culturale şi politice din Gulag, extins şi asupra României, ţara lor ocupată. Chiar dacă cifrele exacte privind situaţia din România au întârziat să apară (iar evaluările încă nu vorbesc nici la data actuală prin cifre şi nume concrete, decât sporadic), începuse să fie cunoscută situaţia scriitorilor din Uniunea Sovietică[2], invocată şi de Angelo Mitchievici în recentul tratat asupra scriitorilor români şi francezi faţă cu Uniunea Sovietică[3]: „În anii 1950 a rezultat că din 700 de scriitori reuniţi la primul congres al Uniunii Scriitorilor Sovietici din 1934 numai 50 au supravieţuit pentru a-l vedea şi pe cel de-al doilea, în 1954.”  Marea literatură rusă şi sovietică e traversată, sub totalitarismul roşu, de un val de tragedii, de sinucideri în cascadă ale marilor scriitori, sub presiunea lipsei de libertate, sub apăsarea persecuţiilor şi a cenzurii, prin inducţia distructivă a invitaţiei la autodistrugere provocată de schingiuirea  conştiinţei şi de viaţa sub permanenta ameninţare sau suprimare, în condiţiile supliciilor de formare a utopiei omului nou, proiect ideologic anti-uman şi criminal. Despre toate aceste orori, Monica Lovinescu începe să afle veşti, disparate dar sigure, încă de la începutul exilului parizian, ceea ce îi permite să înţeleagă rapid faptul că modelul teribil impus conştiinţelor libere de către nomenclatura societăţii totalitare comuniste care cuprinsese şi România e unul apocaliptic[4]: „Esenin se sinucide în 1921, Maiakovski în 1930, marele poet gruzin Iaşvili se sinucide în 1937 „ca urmare a arestării altor personalităţi literare gruzine, în special a prietenului şi egalului său, poetul Tiţian Tabidze”[5] ”. Maria Ţvetaeva se sinucide la Ielaburg, pe 31 august 1941, „soţul fiind împuşcat iar fiica deportată în Gulag, unde a stat 16 ani, Fadeev în 1956. Cei care nu se sinucid sunt deportaţi şi mor în Gulag, precum Panteleimon Romanov, Mihail Kolţov, S. Tretiakov, Pavel Vasiliev, Osip Mandelştam, Isaak Babel. În 1938 are loc lichidarea teatrului Meyerhold, Vselvod Meyerhold este arestat şi împuşcat la data de 2 februarie 1940[6] ”, după ce fusese torturat. În epocă, la Moscova aveau loc adevărate epurări de o sălbăticie greu de conceput de către lumea civilizată, iar cauza o reprezentau ideile pe care elitele culturale, intelectuale şi artistice ale URSS le opuneau dictaturii staliniste[7] : „aceşti scriitori nu reprezentau interfaţa potrivită pentru literatura sovietică şi nici un scriitor român nu se întreabă în relatările sale de călătorie de ce nu i-a văzut, de ce tocmai aceste personalităţi, referindu-ne la cele de o notorietate internaţională, nu reprezentau reperele semnificative în contactele stabilite cu lumea literară sovietică”.  Scriitorii ruşi din epocă deveneau martorii Apocalipsei, fiind marcaţi de amprenta indelebilă a terorii revoluţionare[8]. Monica Lovinescu a trăit în plină epocă a contestării şi a revoltării Estului împotriva totalitarismului sovietic, în timp ce România a fugit din calea acţiunii pentru libertatea conştiinţei şi a creaţiei[9]:  „la noi, se lucra cu migală la cuvânt, se încerca saltul în contemporaneitate nu prin tematică, ci prin forme. Din zbuciumul intelighenţiei răsăritene se năştea o contestare radicală. Şi doar câteva opere de valoare universală prin simbol mai mult decât prin şlefuire de imagini. Soljeniţîn, Pasternak, kafkaismul integrat în universul comunist de către Tibor Dery, umorul negru al lui Mrozek, interminabila procesiune de îndoieli la un Andreievski. În acest timp, la noi, nicio operă cu astfel de dimensiuni deoarece marile accente nu se obţin prin ignorarea unei obsesii. Şi cine poate tăgădui că noaptea adâncă a stalinismului reprezintă obsesia majoră atunci când te întrebi asupra condiţiei omeneşti şi te înfiori de treptele pe care a coborât în acest miez întârziat de secol. Nici o operă majoră deci. În schimb generalizarea talentului. Pluralul acesta înlocuind singularul reprezintă originalitatea cazului românesc. În uitarea astfel pogorâtă  peste trecut, morţii mor a doua oară”.

Aceasta era realitatea care ajungea, după un deceniu, la Monica Lovinescu şi la ceilalţi exilaţi români din Occident, dar care nu răzbătea şi în Bucureştiul acelor ani, datorită faptului că România se găsea deja, la rândul ei, sub dictatura Moscovei, PCUS, PMR (PCR) şi a comisarilor sovietici, iar elitele româneşti – cele care ar fi putut avea discurs critic şi analitic – înfundau deja puşcăriile anilor obsedantului deceniu. Dominanta psihologică a conştiinţelor libere era amprentată, tocmai de aceea, dincoace sau dincolo de Cortina de Fier, de perspectiva morţii prin represiune sau a sinuciderii logice. Cauza rezidă în autismul puterilor comuniste, în lipsa de toleranţă a statului totalitar faţă de expresia liberă a conştiinţei, precum şi în refuzul de a promova omul real, cu toate formele sale de manifestare.

Angela FURTUNĂ

13 noiembrie 2012

http://www.infoo.ro/romaniantimes/275/#/9/zoomed

(Fragment din vol. I al operei mele intitulate Monica Lovinescu. Est-etica. Geneze, Editura Vinea, Bucureşti, 2012, volum aflat în curs de apariţie la data apariţiei articolului, dar acum deja aflat pe piaţa de carte)

angelafurtuna@yahoo.com

CONSILIUL JUDEŢEAN SUCEAVA

BIBLIOTECA BUCOVINEI “I.G.SBIERA”

COLEGIUL DE ARTĂ “CIPRIAN PORUMBESCU”

ALEXANDRIA LIBRĂRII

Organizează

Recital extraordinar de muzică, poezie şi expoziţii de carte

dedicat comemorării, în 2014, a 70 de ani de la plecarea marelui poet român, francez şi evreu

Benjamin FONDANE – Barbu FUNDOIANU

(n. 14 noiembrie1898, Iași - d. 2 octombrie 1944, lagărul nazist de exterminare Auschwitz, Polonia)

precum şi Zilei Internaţionale a Memoriei Victimelor Holocaustului (27 ianuarie)

I. Recitalul de muzică şi poezie va avea loc în Sala Auditorium “Ion Carp Fluerici” de la Colegiul de Artă “Ciprian Porumbescu” Suceava, 27 ianuarie 18h.

AU TEMPS DU POÈME

BENJAMIN FONDANE – 70 de ani de la plecare

- I.1. Lecturi sub genericul ATLANTIDA DE CENUŞĂ

Prezintă scriitoarea ANGELA FURTUNĂ:

texte interpretate din  Benjamin FONDANE, Paul CELAN, Norman MANEA, Arnold DAGHANI, Aharon APPELFELD

Cu participarea extraordinară a muzicienilor şi dascălilor

lect. univ. dr. DANIEL DRAGOMIRESCU şi prof. ILIE AURELIAN ZUGRAV

- I.2. Concert de chitară sub genericul TODESFUGE

Din PROGRAM:

lect. univ. dr. DANIEL DRAGOMIRESCU

I. ALBENIZ – ASTURIAS

ANONIM – ROMANTA

prof. ILIE AURELIAN ZUGRAV

F. CARULLI – STUDIUL NO 5

DOHANICI CRISTIAN, clasa a IX-a, prof. Cezar Lefter

R. DYENS – SAUDADE

F. SCHUBERT – LOB DER TRANEN

LUPU ŞTEFAN, clasa a VIII-a, prof. Ilie Zugrav

H. VILLA- LOBOS STUDIUL NO 1

R. DYENS TANGO EN SKAI

DUCIUC SAMUEL clasa a VI-a, prof. Ilie Zugrav

M. CARCASSI – VARIATIUNI PE UN CANTEC ELVETIAN

F. CARULLI – STUDIU ( RONDO)

RAIICU ALEXANDRU clasa a V-a,   prof. Dragomirescu

G. A. BRESCIANELLO - SANATA IN DO MAJOR – ALLEGRO

H. VILLA-LOBOS – DANS CUBANEZ

-         III. Expoziţie de carte, de artă, de fotografie şi multimedia sub genericul ARTĂ ŞI HOLOCAUST, deschisă în Galeria din Holul Bibliotecii Bucovinei “I.G.Sbiera”

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Locaţii: Sala AUDITORIUM “Ion Carp Fluerici” a Colegiului de Artă “Ciprian Porumbescu” 27 ianuarie, 18h.

Galeria din Holul Bibliotecii Bucovinei “I.G.Sbiera”, Corp A, EtajI., 27 ianuarie – 10 februarie 2014.

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Autor şi Coordonator

Proiect BENJAMIN FONDANE după 70 de ani – 2014 (Prima parte, 27 ianuarie 2014)

Şi Omagiu la Ziua Internaţională de Comemorarea Victimelor Holocaustului (27 ianuarie 2014)

Angela FURTUNĂ

Director Biblioteca Bucovinei “I.G. SBIERA”

Gheorghe Gabriel CĂRĂBUŞ

 lan,

RECITALUL IN MEMORIAM BENJAMIN FONDANE, CARE AR FI TREBUIT SA AIBA LOC IN AULA AUDITORIUM “ION CARP FLUERICI” A COLEGIULUI DE ARTA DIN SUCEAVA, VA FI REPROGRAMAT, PENTRU O DATA ULTERIORA CE VA FI ANUNTATA, DATORITA FAPTULUI CA, PRIN ORDIN MINISTERIAL, SCOLILE VOR FI INCHISE PE DATA DE 27 IANUARIE IN URMA CALAMITATILOR NATURALE

Organizatorii evenimentului Recital Extraordinar IN MEMORIAM BENJAMIN FONDANE, dupa 70 de ani de la plecare…, prevazut initial sa aiba loc in data de 27 ianuarie (Consiliul Judetean Suceava, Biblioteca Bucovinei “I.G.Sbiera”, Colegiul de Arta “Ciprian Porumbescu” Suceava, Alexandria Librarii), anunta ca acesta este in prezent reprogramat pentru o data ce va fi anuntata din timp. Masura urmeaza ordinului MInisterului Educatiei,http://edu.ro/index.php/pressrel/20955 , de a inchide in 27 ianuarie scolile din mai multe judete ale Romaniei, intre care si Suceava, ca urmare a starii de calamitati naturale si pentru protectia populatiei civile din aceste judete.

In acelasi timp, Bilbioteca Bucovinei “I.G. Sbiera” anunta ca ramane valabila deschiderea pe 27 ianuarie a.c. a Expozitiei ARTA si HOLOCAUST, care va dura pana pe 10 februarie, in Galeria de Arta din Corp A. Expozitia este deschisa cu ocazia Zilei Internationale a Memoriei Victimelor Holocaustului, comemorata in fiecare an la 27 ianuarie, si cuprinde standuri de carti, albume, produse multimedia si de arta digitala sau foto, prin care sunt evocate momente din marea tragedie precum si personalitati ce marcheaza istoria acestui episod barbar al istoriei secolului XX.
Această comermorare a fost decisă prin Rezoluția Adunării Generale a Națiunilor Unite numărul 60/7 din 1 noiembrie 2005, adoptată la a 42-a ședință plenară. La 24 ianuarie 2005, în cadrul unei ședințe speciale, Adunarea Generala ONU a marcat a 60-a aniversare a eliberării lagărelor de concentrare naziste și sfârșitul Holocaustului care a avut ca rezultat uciderea a 6 milioane de evrei europeni și a milioane de persoane de alte naționalități de către regimul nazist german.
27 ianuarie este data la care, în 1945, cel mai mare lagăr nazist de exterminar, de la Auschwitz-Birkenau (astăzi în Polonia,) a fost eliberat de armata sovietica.
Înainte de rezoluția 60/7, se instituiseră zile naționale de comemorare a Holocaustului, cum ar fi Der Tag des Gedenkens an die Opfer des Nationalsozialismus (Ziua Comemorării Victimelor Național-Socialismului) în Germania, stabilită printr-un decret al Președintelui Germaniei Roman Herzog la 3 ianuarie 1996. Din 2001, 27 Ianuarie fusese și Ziua Holocaustului în Regatul Unit al Marii Britanii.
Expozitia de la Biblioteca Bucovinei transmite Omagiul adus Victimelor Holocaustului, precum si mesajul de respect pentru valorile umane si valorile democratiei, cultivand ideea de a fauri binele si educatia prin Arta, Cultura si Civilizatie, comunicare interculturala, toleranta, dialog si cooperare.